"Trandafirul Alb, Pădurea Neagră" de Eoin Dempsey - Heil Hitler pe naiba!

  "Trandafirul alb, Pădurea Neagră". Un titlu superb și o metaforă puternică, dar pe care ajungi să o descoperi abia după ce termini cartea. 
  De data aceasta nu e vorba de nimic romance, ci de o ficțiune istorică a cărei acțiune e poziționată în Gemania nazistă pe timpul unuia dintre cele mai mari masacre asupra rasei umane și evident, în timplul domniei unui psihopat, anume Hitler. Nu foarte politicoas comentariul meu la adresa acestuia, dar e mort și sper că se zvârcolește în mormânt când vede că libertatea de decizie există și dăinuie nu doar în Germania, dar în aproape toată lumea. Pitici lui de pe creier aproape au distrus țara din interior. Nici măcar nu era nevoie de vreun război extern, ci de o doctrină bine țesută în mințile cetățenilor germani cu privire la rasa ariană, la puritatea acesteia și la cât de infectă părea totuși societatea datorită libertății oamenilor de a face ce doresc, datorită persoanelor bolnave sau cu o dizabilitate, datorită evreilor ce nu se potriveau în fundalul imaginar și perfect a lui Hitler. 

  Nu pot spune cu mâna pe inimă că o ficțiune istorică e exact genul de romanul de care ai nevoie pe timp de vară, sincer nu e anotimpul prielnic pentru ceva atât de serios, dar e posibil să fie doar opinia mea. În orice caz, imediat vine toamna deci vi-l recomand acum că să aveți timp să plasați o comandă. Of, iar m-am sacrificat eu pentru voi. Îmi rămâneți datori!
  Bun, dacă ați prins ideea cu poziționarea istorică a acțiunii din cele spuse mai sus, acum hai să le acordăm atenție și personajelor noastre pentru că deși totul se învârtea în jurul lui Hitler, atât în roman cât și în realitatea de altădată, avem totuși 2 protagoniști care merită și ei puțină atenție.

  În anii de dineaintea ascensiunii la putere a lui Hitler, Germania poate că nu era o țară perfectă și cu siuranță nu toți oamenii duceau o viață bună, dar atunci când naziștii rad și ultimul dram de libertate, țara se scufundă în ură și măcel. 
  Nimeni nu mai avea încredere în nimeni, vecinii se reclamau între ei, familiile se dezbinau pe același motiv ori datorită războiului de la graniță, femeile nu aveau dreptul la nimic, barbații aveau drepturi totale asupra femeii și la ai ucide pe toți cei care nu se conformează dorințelor lui Hitler. Copiii erau îndoctrinați de mici că trebuie să slujească țara sau mai bine spus, masacrul unui om fără conștiință, dar ei nu știau, nu puteau înțelege gravitatea situației. 

"Poporul german este familia ta. Și lui îi datorezi loialitatea."

  Printre ei s-a numărat cândva și Franka. În liceu era o susținătoare a doctrinei, în facuultate a devenit o voce a ceea ce nu era permis nici măcar a gândi pe meleagurile Germaniei. Când s-a produs aceasta schimbare? În momentul în care regimul i-a răpit fratele și apui tatăl. Rămasă singură pe lume, într-o țară în care nici dacă nu ai greșit cu nimic nu poți scăpa viu, Franka se gândește să se alăture familiei sale, sperând ea, într-un loc unde domnește pacea.

"Părea un loc potrivit în care să-și dea ultima suflare."

  Însă descoperă în creierii munților, nu departe de vechea cabană a familiei sale, un om rănit și muribund. La prima impresie pare un pilot german, dar Frranka e mult mai inteligentă. Singur și rânit aflat între munții necruțători în plină iarnă, când datoria lui ar fi pe frontul de luptă sau cel puțin în unul din marile orașe... Cu toate acestea, oricare ar fi adevărata lui identitate, Franka este determinată să îi salveze viața.

"-Sper că meriți să fii salvat."

  Blocați de gerul năpraznic și de rănile musafirului său, depănarea trecutului este cam singura lor ocupație. Cu fiecare amintire se consolidează și încrederea dintre ei, dar la final nu mai este vorba doar de găzduirea lui provizorie, ci de distrugerea unui sistem și eliberarea unei țări.

"-Dacă e să-mi risc viața pentru tine și cauza ta, vreu să știu de ce o fac. Vreau să știu care e miza."

  Nu e Ruta Sepetys, dar clar e varianta ei masculină în scrierea de ficțiune istorică. La fel de dură abordarea, la fel de bine documentată scrierea și la fel de bună povestea. Echilibrul dintre datele istorice și părțile de ficțiune a fost ce trebuie, iar în ceea ce privește personajele, relația de prietenie și probabil scânteia de iubire ce a fost creată între ei s-a făcut treptat și realist.

  E drept că primele 80 de pagini aproximativ au fost mai grele, ca să nu spun plictisitoare, dar mi-am dat mai apoi seama care a fost  motivul. Lipsa dialogului și în același timp lipsa relatării trecutului. Începutul a fost construit mai mult pe monologurile Frankăi dat fiind că al nostru personaj masculin era puțin ocupat cu a fi innconștient datorită celor nu mai puțin de ambele picioare rupte. În fine, după aceste pagini ceva mai "agonizante", lectura merge chiar foarte rapid, nu mai vrei să lași cartea din mână pentru că vrei să afli mai mult nu doar despre trecutul protagonistei, dar și despre cum a fost regimul defapt. Interesant este că vei realiza abia după ce finalizezi romanul că ai rămas fix cu informațiile cele mai relevante despre Germania nazistă. Asta îmi conferă dreptul de a spune din nou, există zeci de cărți bune și scriste într-un stil modern, pe înțelesul oricărui adolescent, care ar reprezenta opțiuni mai satisfăcătoare de lecturi școlare obligatorii. "Trandafirul Alb, Pădurea Neagră" este una dintre ele, o altfel de lecție de istorie, una la care nu adormi cu nasul în penar.

  Finalul romanului, mda aici am o obiecție, dar o să ziceți că sunt țăcănită... din punctul meu de vedere a fost prea fericit pentru cum aș fi simțit nevoia să fie. Da, da, sunt o psihopată care voia să verse două, trei lacrimi pentru că așa consider eu a fi un final corect când e vorba de o ficțiune istorică, dar aici sfârșitul a fost nu fericit neapărat, dar ok în orice caz, însă nedrept pentru gusturile mele. Are sens ce zic?
  Oricum, nu m-a lăsat inima să scad nici măcar un punct din nota finală de 5 steluțe de pe Goodreads nici pentru fixurile mele nebune cu privire la final, nici pentru începutul mai greoi. Mi-aș dori să văd cartea asta mai des la recomandate pe instagram sau pe tiktok, e bună, e atât de bună că mi-aș dori și un film după ea și sper la unul cândva, dar până atunci aveți și voi timp să citiți cartea.

P.S. Dacă vreodată aveți de făcut un cadou profesorului de istorie, dar nu numai, să știți că este o opțiune de luat în calcul. Mergeți la sigur cu istoria, evident, dar îi și demonstrați că aceasta se poate învăța și altfel decât dintr-un manual stufos.  
  Vă las aici și un link de unde puteți comanda romanul și de asemenea vă aduc la cunoștință și noua secțiune a celor de la Cartepedia, anume raftul cu precomenzi unde găsiți toate titlurile momentului care se află momentan în precomandă la edituri, dar la prețuri sclipitoare.


Comentarii

2021 Reading Challenge

2021 Reading Challenge
Daniela has read 6 books toward her goal of 25 books.
hide

Goodreads

Instagram