Recenzie "Mă pierd în tine" de Jasinda Wilder / Books

  La ultima recenzie am spus că prea am dat-o doar pe cărți pe lângă zona mea de confort, ceea ce nu este un lucru rău, ba din contră, diversificarea este esențială și la cărți precum în alimentație, însă simțeam atunci că e timpul să mă întorc la ispita inimi mele, pofta sufletului și anume un roman de dragoste bun, profund și cu ceva picanterii (pssst...adică să se ducă puțin spre erotic, dar să nu ii spuneți mamei). Glumesc, toată lumea știe cât ador eu picanteriile și a priceput și mama că am căzut în păcat definitiv și ireversibil odată cu "Ugly Love" și "Familia Royal". În apărarea mea, am învățat de la Ella Royal cum se utilizează corect o funie și un iaht (în eventualitatea în care voi ajunge vreodată să respir măcar în apropierea unui iaht, că funia e pregătită), dar mă tem că aceasta este o cu totul altă discuție însă păcătoși ca mine știu la ce mă refer. 
  În orice caz, m-am ținut de cuvânt și am ales un romance de la editura mea preferată pe acest gen, unul mai vechi, printre puținele necitite și la jumătatea cărții m-am întrebat cu ce i-am greșit universului de să merit asemenea durere de cap.
  Nu pe bune, aceasta va fi prima și sper eu ultima recenzie a unei cărți atât de enervanto-fără sens și logică din viața mea.
  Sorry but not really sorry, romanul "Mă pierd în tine" nu are nici o treabă cu dragostea și profunzimea de care aveam nevoie, dar în mod cert pe partea de picanterii o duce bine...sau rău, nici nu știu cum să mă explic în fața voastră. O să încerc să fiu finuță, dar totuși sinceră (dacă ai sub 14 ani te rog să treci peste fraza aceasta). Protagonista nu avea ea probleme cu jelitul după fostul, pe cât avea probleme cu lipsa unui anumit lucru pe care îl practica cu dânsul.
  Bine poate că nu am fost tocmai finuță, chiar nu știu cum să abordez situația, niciodată nu am rămas atât de șocată, la modul neplăcut, de un roman de dragoste, dar hai să vă spun despre ce e vorba ca să pot să mă explic mai bine.
  Romanul este structurat pe 3 părți, trecut, prezent și un fel de prezent post vindecare de trecut. Știu, pare că nu prea are sens, dar sincer structura a fost chiar bine gândită, iar prima parte de asemenea. Povestea din trecutul a fost și singura porțiune asupra căreia nu pot veni cu vreun reproș.
  Nell este o copilă, abia ajunsă la vârsta adolescenței, viața ei este absolut normală, fără lipsuri, cu părinți iubitori și cu un cel mai bun prieten încă de la naștere, Kyle. Au fost nedespărțiți încă de atunci, iar noua relație dintre cei doi, cea de mai mult decât prieteni, nu a fost o surpriză pentru nimeni. 
  Povestea lor de dragoste surprinde simplitatea, inocența unor gesturi și importanța altor decizii serioase ale vârstei... efectiv nu ai ce să comentezi. Prima parte conturează perfect ceea ce visăm toți de la acea primă iubire. 

"Știu că suntem foarte tineri. Și știu că majoritatea oamenilor ar zice că suntem doar copii, sau prea mici ca să știm ce înseamnă dragostea. Dar te cunosc de-o viață. Am împărțit totul. Toate momentele importante din viețile noastre le-am trăit împreună. Împreună am învățat să mergem pe bicicletă, împreună am învățat să înotăm, împreună am învățat să conducem mașinile. Împreună am picat la algebră într-a opta. Iar acum învățăm împreună cum să ne îndrăgostim. Nu-mi pasă de ce-ar spune oricine altcineva. Te iubesc. O să te iubesc totdeauna, indiferent ce s-ar întâmpla cu noi în viitor. Te iubesc și acum și pururi."

  Următoarele două părți ale romanului sunt plasate în viitor, la câțiva ani de la moartea lui Kyle și nu vă dau vreun spoiler, scrie încă din sinopsis că povestea lor nu are un final fericit. Kyle moare într-o noapte furtunoasă pentru a o salva pe Nell, iar ea își continuă viața precum o epavă refuzând să își exteriorizeze emoțiile și implicit să se vindece din motive pe care sincer nu le-am înțeles în totalitate. *Gen el a murit în locul ei, așadar ea refuză să trăiască, în adevăratul sens al cuvântului, din respect pentru sacrificiul lui?? Habar nu am, eu așa am interpretat comportamentul ei. 
  În fine, dacă situația nu e tocmai stabilă din punct de vedere logic, să spunem că totuși pot înțelege ceea ce a vrut să surprindă autoarea. Ce nu pot pricepe e de ce Dumnezeule mare ăla e mort și se presupune că jelești după el, dar tu ce să vezi, te dai la fratele mai mare și nu oricum, ci la înmormântarea răposatului. Adică despre ce vorbim aici? Cu faza aceasta la mine au început să se rupă firele și dacă nu era suficient, ca să fie sigur universul că voi fi mai nervoasă decât atunci când am citit "Corupt", protagonista devine insuportabilă. 
  Anii au trecut și ea îl revede pe Colton (aka fratele mai mare al fostului iubit mort) într-un parc din New York cântând la chitară și ce să vezi, asta face și ea acolo, în condițiile în care înainte de tot incidentul ea nu studia vreun instrument. Mă rog, comunică prin versurile unor melodii despre dragoste, pierdere și suferință, iar apoi ea dă bir cu fugiții. 

"Mirosea a belele. Nu mă simțeam în stare să-i întâlnesc privirea. Iarba devenise deodată foarte, foarte interesantă."

  Alte zile mai încolo Colton o salvează de la un posibil viol, că mna, al nostru băiat e mare macho, dar nu aici e problema, până aici e înghițibilă povestea, ce urmează m-a convins că tipa nu e cu toate țiglele pe casă.
  Logic ar fi că după un incident la muchie cu violul să nu vrei să mai auzi de relații sexuale cu nimeni pentru ceva vreme, dar Nell a noastră știți ce face, efectiv în aceeași seară cu incidentul menționat mai sus, ea (și o zic cât se poate de codat și metaforic) îl înhață pe Colton ca pe ultimul pachet de biscuiți de la magazin. După o apucă crizele de dor după Kyle și în loc să plângă sau ceva, ea se înjunghie.
  Aplauze vă rog pentru cel mai teribil scenariu care dacă ajunge la ochii copilelor sub 14 ani nu vreau să știu cât de mult le alterează realitatea privind gravitatea unui posibil viol, comportamentul de după și modul cum își exteriorizezi emoțiile, fie ele bune sau rele. Cuțitele și sângerarea până la moarte sigur nu sunt calea ideală.
  Situații care mi-au creat riduri pe frunte au mai fost, însă esența deja cred că ați prins-o și chiar nu îmi doresc să ofer spoilere fie ea o carte pe care evident nu o pot recomanda, poate unii veți alege totuși să o încercați, că vorba aia, ce nu îmi place mie, altora li se poate părea splendid.
  "Mă pierd în tine" a fost probabil a treia carte romance din viața mea pe care oricât aș fi analizat-o, oricât aș fi încercat să o simt, nu am putut să o înghit. Chiar dacă nu am avut nimic cu modul de scriere, deși nu a fost spectaculos, dar nici Erin Watt nu a scris "Familia Royal" într-un mod tare liric, dar seria aceea mi-a pătruns în vene și mi-a dat dependență precum un drog. 
  La un roman de dragoste, pentru mine cel puțin, nu e important cât de bine e scris, cât de non-clișeic este, cât de reală poate fi situația în care se află personajele, nu, e vorba efectiv să simt dragostea, pasiunea din scenele erotice, poezia dintre atingerile si săruturile protagoniștilor și un mesaj codat printre rânduri. 
  Nu mai pot accepta ca după ce am finalizat o carte să nu rămân cu nimic și nu vorbesc de cuvinte sau expresii noi, ci de o situație conturată de autor pe care să o țin minte pentru un posibil moment asemănător din viață. Aici nu a fost cazul, dar eu am multe altele în urmă care mi-au transmis ceva, însă în postura unei tinere sub 14 ani care a ajuns în posesia acestei cărți, cu ce credeți că rămâne? Cu o informație eronată despre depășirea durerii sufletești prin crearea uneia trupești. Dacă eu am interpretat așa situația la 22 de ani, o minte de copil ce să înțeleagă? 
  Pot trece peste multe aspecte atâta timp cât am fost ținută măcar în priză de acțiunea cărții, așa de un 3 steluțe, cum a fost cazul romanului "Corupt", totuși în cazul de față mesajele eronate nu m-au lăsat să pătrund în poveste. M-am enervat pe carte, pe personaje, pe acțiune și am vrut doar să se termine. Mai mult de 2 steluțe nu am avut cum să îi acord și una din ele e pentru partea din trecut care chiar a fost ok. 
  N-am să vă spun să nu o citiți, dar vă recomand să cumpărați și un roman de la Colleen Hoover, să le lecturați unul după altul și apoi sunt convinsă că veți înțelege tot ce am spus în articolul de astăzi.
  Vă las aici un link către site-ul celor de la Cartepedia care au ultimele noutăți în materie de romance de la editura epica, dar și câteva dintre titlurile mai vechi, precum este romanul în cauză. Spor la citit.


  

Comentarii

2021 Reading Challenge

2021 Reading Challenge
Daniela has read 6 books toward her goal of 25 books.
hide

Goodreads

Instagram