"Prințese necuviincioase" - o istorie cu mult mai interesantă decât cea din manualul de la școală / Books

   Când auzi cuvântul prințesă unde te duce gândul? Pe mine personal prima și prima dată, din instinctul format în copilărie, gândul îmi fuge la prințesele Disney. Știți voi, Aurora, Albă ca Zăpada, Cenușăreasa, Rapunzel și multe alte tinere fermecătoare, cu talente la muzică și bune prietene cu animale, a căror viața până la un punct a fost tragică, dar hei, când apare al lor prinț fermecător totul devine magic. Puf, un sărut și toți au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Totuși realitatea nu este tocmai atât de roz. Nici cea a secolului XXI, și cu siguranță nici realitatea secolelor trecute. 
  Talente artistice or fi avut multe dintre prințesele trecutului, dar de vorbit cu șoriceii și iepurașii mă cam îndoiesc, asta doar dacă nu sufereau de vreo formă de nebunie, ceea ce totuși nu este tocmai imposibil după cum mi-a dovedit deja cartea despre care vreau să vă scriu astăzi aici. 
  "Prințese necuviincioase" este un volum de povestiri sau mai bine spus, un manual de istorie care înglobează scurte prezentări ale vieții a zeci de prințese din trecutul lumii, prințese care s-au născut cu acest statut ori l-au dobândit prin căsătorie, dar toate, absolut toate au avut parte de o viață dură și fără pic de "au trăit fericite până la adânci bătrâneți".
  Odată cu lectura aceasta am descoperit că a mea cultură generală în materie de istorie este chiar foarte vastă și eu nici măcar nu aveam idee. Acum nu spun că sunt vreo devoratoare de istorie chiar dacă am terminat liceul pe științe sociale și aceasta a fost una dintre materiile de bază, nu mi-a plăcut să o învăț din manual, ci mai degrabă, istoria ce o știu eu provine din filmele și serialele la baza cărora stă un fapt istoric real, o legendă sau un mit al vremii de demult.
  Recenzia de astăzi o să fie mai diferită. Nu am un fir epic de care să mă leg, dar am câteva personalități feminine pe care tare aș vrea să vi le prezint, pe unele probabil le știți unii dintre voi de prin filme, pe altele, le veți cunoaște acum, dar pe majoritate dintre ele vă las să le citiți povestea direct din carte. 

  Să începem cu Anne Boleyn, pentru că dintre toate, a sa poveste eu o știam dinainte, a ei și a fiicei sale evident.
  Cine a fost Anne? Femeia care a rupt Anglia de biserica catolică. Să spunem doar că nu s-a mulțumit cu statutul de amantă a regelui, dar biserica nu permitea divorțul lui de regină, însă Anne nu s-a lăsat. A făcut exact ceea ce au făcut majoritatea femeilor importante ale trecutului, deși nu avea putere și cuvântul unei femei nu valora nimic la vremea aceea, ea deținea de fapt totul. Era frumoasă și conștientă de acest lucru, era inteligentă și dibace și tocmai din acest motiv a refuzat să ajungă încă una din amantele regelui. Ea voia statutul de regină, iar el o voia în pat. Pentru ea și mă rog, pentru satisfacerea dorinței lui sexuale, pe care Anne a ațâțat-o la maximum, Henric a rupt regatul de catolicism și a dat naștere bisericii anglicane. E drept, fata noastră a devenit regină, a obținut tot ce și-a dorit, dar norocul ei s-a oprit aici. 

"Anne era diferită: flirta, îi răspundea la avansuri, dar refuza să se culce cu el."

  După cum cerea legea vremii, regina avea datoria de a oferi un moștenitor și cum fost soție a lui Henric nu a dat naștere vreunui băiat, Anne trebuia să rămână rapid însărcinată și trebuia să nască un băiat pentru a nu atrage mânia poporului. Ce să vezi, a rămas însărcinată, dar a născut o fată. Regele nu a fost mulțumit, iar Anne nu a mai reușit să aducă alți copii pe lume. De parcă presiunea poporului și dezamăgirea regelui nu erau de ajuns, susținătorii vechii religii, dar și a noii, au acuzat-o de vrăjitorie (cea mai mare crimă pe care o puteai comite și singura a căror dovezi împotriva faptului nu puteau fi aduse, pentru că nu exista așa ceva, dar oamenii vremii credeau). Nu putea combate această acuzație, poporul și curtea regală spuneau că ar fi folosit vrăji și poțiuni pentru al seduce pe rege, pentru a dezbina credința și țara, iar acum toți erau blestemați pentru că nu exista un moștenitor de sex masculin. Henric practic nu avea pic de vină, era bărbat și rege, i se permiteau amante, ba chiar era de așteptat și obligatoriu de acceptat să aibă, iar decizia lui proastă mânată de hormoni de a rupe țara de credința de bază a Europei era din vina unei vrăji. Ei să mori tu cum te-ai șters pe mâini și ai scăpat basma curată. 

   Anne pe de altă parte, dat fiind că era femeie, se afla pe muchie de cuțit și pentru a pune dopul la sticlă, în urma altor bârfe (probabil) a mai fost acuzată și de adulter și incest (că ce să vezi, ca regină nu ai dreptul la amanți). În urma acestor acuzații ea a fost condamnată la moarte prin decapitare. Se spune că Anne și-a acceptat soarta, deși era nevinovată. Îl iubise pe Henric, însă își dorise un statut pe care l-a deținut prea puțină vreme. Cu toate acestea, Anne a dat Angliei un conducător, o schimbare și o nouă eră, le-a oferit-o pe Ecaterina I, singurul ei copil cu Henric, prima regină ce a urcat pe tronul țării având drepturi depline de a conduce.
  O altă prințesă de a cărei poveste o auzisem, dar nu pot spune că mi-a rămas impregnată în minte până să citesc paginile dedicate ei din această carte. 
  Roxelana a trăit acum multe secole în imperiul Otoman și a fost prima concubină sclavă din istoria Imperiului care a fost eliberată și a devenit soție legală. Poate știți și voi câte ceva despre ea, însă s-ar putea să o cunoașteți sub numele de Hurrem. Numele cunoscut de toate femeile iubitoare de filme turcești pentru că Suleiman Magnificul a făcut isterie (și mama era obsedată). Ei bine povestea cuplului prezentată în serial este mai mult sau mai puțin adevărată, dar iată ce spune istoria despre adevărata Hurrem.

"Numele sub care era cunoscută de turci era "Hurrem", însemnând "veselă" sau "cea care râde"."

  Ucraineancă de origine, ea a fost cumpărată de către Ibrahim Pașa ca dar pentru prințul și viitorul sultan Suleiman. Roxelana a intrat în harem cu cea mai de jos poziție și deși nu era cea mai frumoasă femeie a sultanului, a fost cea care l-a vrăjit întru-totul. Istoria spune că era elegantă și modestă, plăcută, spirituală, mereu veselă și făcea oamenii să se simtă bine în compania ei, dar era și foarte vicleană. Probabil fără cea din urmă trăsătură nici nu ar fi reușit să devină sultană. Da, istoria nu doar spune ci arată cu Suleiman a iubit-o foarte mult pe Roxelana, închinându-i statui spectaculoase, clădiri, bijuterii și nu numai, dar viclenia a dus-o la palatul sultanului, viclenia a separat-o de restul concubinelor și a făcut să fie remarcată, iar iubirea lor și talentele ei în a se face adorată și respectată au transformat-o într-o reală istorie. A obținut totul din nimic. 

  Povestea ei este poate una din puținele cu final mai fericit. Roxelana nu a fost o prințesă de la naștere, dar și-a dobândit statutul și a arătat tuturor că îl merită. Într-adevăr, iubirea sultanului pentru ea și a ei pentru el a ajutat foarte mult în a se menține în acea poziție pentru că avea un bărbat care nu o mai vedea doar ca pe un obiect, o altă fată din multele câte există, ea era singura cu adevărat importantă. A dat naștere multor copii făcându-și datoria de conducătoare, a avut grijă de aceștia și i-a iubit atât cât a putut, a finanțat construirea de clădiri utile, dar și magnifice în tot imperiul, a fost sfătuitorul soțului său și totodată a condus singură când acesta se afla în bătălii.  
  Cred că pe scurt acestea au fost 2 din multele povestiri mai mult sau mai puțin palpitante, interesante, chiar nebunești ale diferitelor prințese ale lumii. Unele dintre ele fiind chiar înainte de Hristos, altele foarte aproape de vremea noastră. 
  Europa, Asia, Africa și America sunt bifate de-a lungul timpului vorbind nu doar de tragediile sau isprăvile unor femei cu statut, ci conturează puțin din istoria vremii, iar spre surpriza mea, poveștile au fost selectate atât de bine încât unele dintre capitole se leagă cu altele și uite așa se creionează puțin 200-300 de ani din istoria unei națiuni.

  Ce mi-a plăcut și m-a surprins total a fost faptul că deși este o carte fără pic de dialog, doar narațiune, având multe date, ani și nume, nu a fost deloc o carte greoaie. S-a citit ușor, este pe înțelesul oricui, este palpitantă, deși da, este istorie, este șocantă pe alocuri și foarte hilară chiar. E spectaculos cum pe mine, care nu sunt mare fană a istoriei, cel puțin nu a celei prezentate într-un mod sec, m-a prins foarte tare cartea. Probabil genul acesta de materiale în loc de plictisitoarele cărți de istorie din școală ar fi mult mai apreciate și răsfoite de tineri. Plus, vorbim de o carte dedicată femeilor în onoarea altor femei puternice, inteligente, șirete, de ce nu, nebune de legat, dar au fost niște femei care deși perioada nu le oferea drepturi, credibilitate sau libertate, ele s-au folosit de tot ce au putut pentru a obține ce și-au dorit. Unele au reușit pe termen lung, altele pe termen scurt, unele și-au pierdut capul, altele au rămas o emblemă a țării, dar oricum ar fi, romanul dovedește că femeile pot face absolut tot ce își doresc, cu sau fără riscuri.

  Evident i-am acordat 5 steluțe din 5 pe Goodreads și o recomand oricui. De această dată nu vreau să sugerez o vârstă de la care ar fi potrivită, ci efectiv să vă îndemn pe toți să o aveți în bibliotecă. Puteți citi poveștile pe rând, între alte cărți de ficțiune sau toată cartea odată, precum am făcut eu. O puteți dărui unei prietene, mame sau unei profesoare și cel mai important, o puteți folosi ca material de eseuri pentru școală, ba chiar vă îndemn să o recomandați profesorilor de istorie ca subiect de discuție.
  Vă las aici un link direct de unde puteți achiziționa cartea și nu uitați că pe site-ul celor de la Cartepedia sunt constant reduceri la diferite edituri, promoții cu transport gratuit și nu numai.


Comentarii

2021 Reading Challenge

2021 Reading Challenge
Daniela has read 6 books toward her goal of 25 books.
hide

Goodreads

Instagram