Să privim înapoi la un an demn de istorie - al meu 2020 în online și offline

   Postarea aceasta e cu peripeții. Vă spun eu că universul nu ține cu mine când îmi revine cheful de scris. Ca să o scurtez, practic în ultimele luni nu prea am avut dorința de a scrie pe blog mai mult decât o recenzie pe lună la o carte și poate o rețetă sau ceva cu recomandări de filme, dar și asta la 2-3 luni. Cred că mi-a rămas ca un fel de stres scrisul după ce am finalizat licența în vară și după ce practic jumătate de an am tastat zi de zi pentru acea lucrare. Scrie, șterge, rescrie s-a aflat în rutina zilnică din prima jumătate a anului 2020 și după ce am terminat cred că mi s-a acrit oarecum de tastat, ceea ce e trist și aș vrea să se remedieze pentru că iubesc să fac asta sau mă rog, iubeam înainte de licență să fac asta. Îmi veneau idei, cuvinte și propoziții ce meritau scrise mai mereu, unele se concretizau într-o postare, altele ajungeau șterse pentru că nu ieșea ce voiam, dar acum abia scot de la mine o recenzie pe luna și cred că și aia pentru că o am pe un contract.
  Îmi e jenă de mine, serios. Iar acum când aveam ceva de spus, ideile formate practic pentru cea mai importantă postare, cea de final de an în care fac un fel de retrospectivă asupra a ceea ce s-a schimbat în bine sau în mai puțin bine raportat la viața mea, hosting-ul și setările domeniului se joacă cu nervii mei și asta după ce tocmai le-am plătit pe încă un an de zile. Sper ca la momentul la care voi posta ce scriu în ciorna aceasta lucrurile să se fi rezolvat și sper ca asta să se întâmple până pe 31 decembrie...
  În fine, cu speranță merg înainte cu ce voiam să scriu de la început în articolul în cauză, nu de alta, dar chiar nu vreau să îmi uit ideile...
  2020, clar un an pe care nu îl voi uita niciodată, în mare pentru că 3 luni le-am petrecut în proporție de 90% doar în casă. Un moment de liniște pentru a putea disprețui Covid-ul așa cum se cuvine. Și pentru că vreau să spun cam tot ce e de rău la început, 2020 este de neuitat pentru că este și anul în care am pierdut un om drag din viața mea și nici acum la mai bine de 5  luni nu știu cum să depășesc momentul sau de fapt, cred că nu știu cum să accept că nu mai e printre noi. Aparent moartea e greu de acceptat pentru subconștient, iar al meu refuză să păstreze doar o amintire liniștitoare cu acea persoană și insistă aproape seară de seară de atâtea luni să îmi proiecteze amintiri bune și apoi să îmi trântească momentul cu cea mai groaznică amintire a anului 2020. Nu am spus față de nimeni acest lucru până acum, presupun că e normal ca așa să reacționeze creierul la pierdere, cert este că mă simt ca în romanele tragice pe care le citesc eu constant..
  Lăsând acum tristețea la nivelul acesta, trecem la un fel de frustrare. 2020 după cum am spus mai sus a fost anul cu temuta lucrare de licență care mi-a mâncat sufletul. 80 de pagini bine documentate, făcute ca la carte, argumentate și punctate din perspectivă reală, scrise și rescrise de zeci de ori, corectate de nici nu mai știu de câte ori, realizată într-un mod original chiar dacă evident nu am inventat eu terminologia pe asistență socială, dar măcar am ținut morțiș să o pun pe foaie în modul și sub formula mea. Plus o tonă de întrebări și răspunsuri învățate, documentare, formulare, editare și tot ce mai vreți pentru practic 20 de minute cumulate pentru examenul din materia pe ani și din prezentarea lucrării, ambele în format online și efectiv lipsite de importanță. Știți pentru ce m-am stresat eu atâtea luni și pentru ce am muncit eu în pandemie tastând ca isterica? Pentru 4 profesori dezinteresați total de realitatea din lucrarea mea, de cazurile adevărate și de problemele ridicate de studiu, dornici doar să afle dacă știu niște definiții și despre numărul de surse de informare folosite pentru lucrare, adică câte cărți de specialitate am citit înainte să mă apuc de scris. Concluzia mea după ce am dat licența, am avut un noroc chior la examenul pe materia din ani, pentru că eu una nu pot învăța zeci de clasificări și definiții cu punct și virgulă ca un roboțel, iar despre lucrarea mea chiar muncită, puteam bine mersi să nu scriu nimic în 70 din 80 de pagini că oricum nu se uită nimeni în ele. Pardon, doar profesorul coordonator care te presează cu scenarii în care oamenii din comisie chiar se uită peste lucrarea ta și chiar vor să știe fiecare cuvânt pe care l-ai scris acolo. Am luat o notă mare, dar la final am rămas dezamăgită nu doar de desfășurarea aceasta de final ci de efectiv perioada de 3 ani de facultate care nu m-au învățat nimic real, concret și de viitor. Perioadă care este fantastică ca experiență în afara orelor și a ceea ce înseamnă școală, dar cu nimic diferită de modul cum se învață în liceu, însă cum am spus și atunci  într-o postare pe instagram după ce am terminat, nu îmi doresc să profesez în domeniu, sunt convinsă că nu e de mine și chiar dacă ar fi, realitatea țării noastre este că nota aceea nu te ajută să te angajezi în domeniu. Nimeni nu se uită la ea.
  Da, articolul de anul acesta cred că va fi diferit pentru că am mult mai multe de spus, pe mai multe categorii și țin să o fac cât mai concret. Nu neapărat pentru voi, că îmi dau seama, nu toți sunteți interesați de tot ce spun eu aici, iar unii probabil citiți pe sărite, perfect normal, e timpul fiecăruia, însă eu fac asta mai mult pentru mine, aici este un jurnal virtual și aceasta a fost și ideea de bază a blogului, doar că un jurnal public pe care oricine dorește și se regăsește îl poate citi.
  Revenind, pe parte de online 2020 a fost deplorabil pentru blog, cum am spus și la început, a cam intrat în concediu de boală” dorința mea de a scrie, o să revină, dar treptat, așadar aici nu ar fi nimic concret de spus. În ceea ce privește contul de Instagram, ei bine, cred că anul acesta mi-am conturat mai bine structura postărilor, a editării și am realizat totodată că ceea ce mi se potrivește mie cel mai bine pentru ce vreau să pun în online raportat la cine și cum sunt eu în offline, este simplitatea, normalitatea, spontaneitatea, practic, am înțeles că fotografiile simple și mai reale în ochii mei cel puțin, sunt cele ce îmi plac mai mult, mi se potrivesc și nu îmi ocupă prea mult timp. Eu nu creez conținut de specialitate, ceva profesional pentru că nu m-aș vedea făcând asta nici dacă aș avea aparatura. Probabil din acest motiv nici nu investesc momentan în ceva. Da, aș vrea un aparat foto bun și chiar mă gândesc la un trepied cu telecomandă pentru a mă descurca cu pozele și singură, dar nu aș fi dispusă să dau jumătate din timpul meu pe realizarea și editarea de poze demne de coperta Elle. Social media este ceva ce vreau să transform dintr-o pasiune într-o mică sursă de venit constantă, dar nu să dau tot ce am, timp, bani și energie pentru fotografii. Pentru cine mă urmărește și acolo, probabil știți că le tot menționez pe Noelle și Rachel, două fete din SUA pe care le admir nu doar pentru iubirea de sine pe care o transmit, dar și pentru fotografiile pe care le urcă pe conturi, pentru conținutul simplu, curat, necalculat ca pe taxe pe care în postează. Mă inspiră și asta îmi doresc și eu sau cel puțin asta cred că mi se potrivește mie cel mai bine pe partea de instagram.
  În același timp anul acesta datorită pandemiei și a timpului pe care îl mai aveam în izolare, timpul care rămânea nefolosit pentru licență, gătit sau citit, m-am jucat puțin în online cu platforma de afiliere 2Performant (cea mai cunoscută și sigură de la noi) gândindu-mă că de ce nu? Practic, am zis că dacă tot dau multe comenzi online, de ce să nu recuperez uneori o parte din bani folosindu-mă de propriile link-uri de afiliere (un scurt share pe google pentru a afla mai exact ce înseamnă  tot ce spun aici). Mai apoi am dat și lumii pe instagram acele link-uri atunci când erau reduceri bune sau când recomandam câte ceva. Și ei bine, afilierea prin acea platformă îmi aduce un mic venit, să spunem un fel de alocație de îți fac cinste cu ceva de băut.
  Am integrat paragraful de mai sus și îl voi integra și pe următorul pentru că până la urmă sunt niște realizări ale anului care au necesitat timp și energie și care mi-au ridicat puțin activitatea din online în ceea ce vreau eu să devină. O pasiune făcută cu drag și cel mai important, cu sinceritate într-o activitate ce îmi conferă un extra venit la câteva luni.
  Jumătate din 2020 este despre About You. Da, mă refer la site-ul de fashion nu de mult lansat pe piața din țara noastră și extrem de prezent în online. În vară au avut o provocare foarte faină în care m-am aruncat cu interes și curiozitate de ce o să iasă la final și uite că, ei bine ceva a fost. De 5 sau 6 luni de zile am un cod de reducere personalizat pe care îl ofer oamenilor. Ei beneficiază de o reducere bunicică la unul din cele mai cool site-uri de haine și About You îmi mulțumește mie pentru oamenii ce vin sau revin la ei mereu cu o comandă print-un mic comision. Astfel că da, 2020 pot să îl numesc anul în care ce vine din online merge direct pe cardul de economii pentru viitor.
  Trecând la altă latură prezentă pe ambele planuri totuși, anume cititul și tot ce ține de cărți, anul acesta a fost unul bun. Numărul de lecturi nu este spectaculos, dar față de 2019 este mult mai bun. Închei victorioasă anul acesta cu 39 de titluri citite, bune, foarte bune, mai puțin bune și câteva memorabile. Evident nu pot să nu menționez și aici măcar 6 dintre acestea chiar dacă ele ar fi mai multe. Totul se termină cu noi” și „Te aștept” sunt clar două romane care intră direct la categoria de cărți cu un impact și un mesaj real. „Pactul” și „Verity”, evident două cărți savuroase, hilare, bine scrise și asupra cărora este imposibil să aduci vreun reproș.” Fericiți până la adânci bătrâneți” și „Regina fără regat” sunt acolo sus, cele două titluri de bază ale anului din simplul motiv că fiecare face parte din una din cele 2 serii adorate și foarte iubite de sufletul meu. Apropo, țin să precizez că am depășit pragul de 400 de cărți adunate în biblioteca proprie, așadar aștept 2021 cu speranță că la finalul lui vor ajunge peste 500. Cu ocazia aceasta aș vrea să mulțumesc și aici tuturor celor care contribuie la mărirea bibliotecii mele și nu mă refer la persoana mea, iubitul sau părinții mei (că atât ei îmi cumpără cărți, cât și eu de la mine pentru mine), aici mă refer la colaboratorii mei (deși nu prea ador eu acest termen) cei care sunt cu mine de anul acesta sau chiar mai bine. Cartepedia cu oamenii frumoși din spate, Corint cu o selecție de titluri și o implicare fenomenală în piața de carte a tuturor vârstelor, Epica care de când mă știu eu cititor rupe gura târgului când vine vorba de romane de dragoste, Nemira care e pe viața și moarte la tot ce înseamnă distopie/SF, dar nu numai ei. Sunt unii mai constanți și prezenți și alții mai de sezon sau ocazie pe care îi apreciez oricum pentru faptul că ei cred, au convingerea că sunt persoana ideală în a le fi într-un fel față, pentru că asta fac. Vorbesc despre cărțile pe care le citesc de la diverse edituri sau cumpărate de pe anumite site-uri, fie ele primite de la ei sau nu, totuși fac reclamă pozitivă ori negativă la ceva ce aparține de unul dintre aceștia. Pentru mine încă este wow toată această credință, dacă o pot numi așa, că eu am un mic rol acolo în vânzarea unor cărți.
  Vorbind acum de mine ca om sau mă rog, despre mine la interior și la exterior, nu cred că s-a schimbat ceva la personalitatea mea, ceea ce e bine și de asemenea nici nu cred că se mai pot schimba tare multe pe acest plan. Am 21 de ani, am o mentalitate formată și destul de șlefuită deja ca să mai poată fi modificată atâta timp cât în viața personală există o bază și o rutină esențială. Aici mă refer că am familia și pe iubitul meu aproape și o relație foarte bună cu ei respectiv cu el (care a prins deja idee că viitorul e evident și destul de comod si sigur ca să fie ok direcția în care se duce) în mare, că totul roz și pufos nu poate fi, dar mă refer că nu există ceva care să afecteze psihic. Exceptând ceea ce am menționat la început de articol, însă cumva pe acel plan te aștepți la un moment dat să vină și un astfel de moment. Doare, evident și probabil o să mai doară și acceptarea este grea, însă nu mi-a marcat sufletul cu negru... nu știu dacă înțelege cineva ce am vrut să spun aici. În fine, ce s-a schimbat la mine totuși, ei bine nu am devenit vreo Kylie Jenner la corp și asta nu cred că se va întâmpla vreodată, dar măcar am devenit puțin mai extrovertă, dacă mă pot folosi de acest cuvânt în așa context, pe partea de haine. Am înțeles eu de mult că slabă nu am cum să fiu însă anul acesta am început să accept cât de cât faptul că unele părți chiar dacă nu sunt lucrate, plate sau tonifiate nu pot să le ascund la infinit că vezi doamne se uită lumea. Nu se uită nimeni, problema e că mă uit eu și lucrez în continuare să accept ce văd cu totul și să mai las de la mine pentru că prea multe haine faine există și eu una nu mai accept să trec cu ochii în jos pe lângă crop top-uri doar pentru că am puțină burtică. Am și o talie ironic de subțire în comparație cu șoldurile late, deci vă rog frumos, vreau să valorific faptul ca pe lângă fățuca mea adorabilă (modesta de mine) am și o părticică ceva mai trasă prin inel, ok? Pentru acest duș cu încredere de sine și port ce vreau chiar dacă nu am 50 de kg trebuie să îi mulțumesc lui Noelle, deși nici prin vise ea nu o să vadă acest articol vreodată, dar fata aceea a fost inspirația anului pentru mine în materie de tot.
  Să ne amintim acum de o categorie menționată în cap de lista anii trecuți și acum abia de am ce scrie așa pe final de postare la ea, călătoritul, aproape inexistent pentru că (,) coronavirus. Singura vacanță a constat în 5 zile petrecute în Brașov (care nu a fost o noutate, ba chiar a treia oară în trei ani la rând) și  Sighișoara (un oraș drăguț, dar cu oameni nu prea drăguți). Oh și pe drum evident am mai făcut ocol la Râșnov și pe Transfăgărăsan. O excursie plăcută și cu peripeții memorabile, dar singura pe anul acesta la ceva mai mare depărtare de casă. Sper la un 2021 mai bun pe această latură.
  Și pe final, pentru că a ieșit un articol lung nu glumă, mă mai rezum doar la a vă mulțumi vouă. Tuturor celor care mă urmăriți pe instagram, care țineți cont de opiniile mele în materie de cărți, site-uri, filme și absolut tuturor care îmi vizualizați și apreciați postările atât de pe acea platformă cât și de aici. Online-ul este de câțiva ani parte din mine și prin intermediul lui, adică al vostru, s-a modelat o bucată din mine. Nu vă puteți închipui cât de fantastic este să vezi că ai influențat un om să citească o carte bună sau și mai și, să învețe că oricine poate iubi cititul dacă începe cu o carte adecvată. Mă trec fiorii de fiecare dată când primesc câte un mesaj de mulțumire că am schimbat o mentalitate asupra cititului sau asupra respectului de sine, a iubirii de sine. De asemenea, primesc mesaje de la voi în care îmi mulțumiți că v-am recomandat un site, că v-am oferit ajutor cu o recomandare de cadou sau că datorită mie purtați haine mai colorate, rochii sau fuste chiar dacă nu aveți corp de model. Mesaje de mulțumire pentru veselia sau sinceritate pe care o pun pe story ori într-o descriere. Toate acestea și nu numai au creat o parte din mine în toți acești ani. Online-ul prin voi a avut un impact imens asupra mentalității mele, a stimei mele de sine, a respectului față de alții și a dorințelor mele de viitor. Prin efectul de bumerang, eu încerc să vă transmit vouă ceva, iar voi prin reacțiile voastre îmi transmiteți mie că merită să o fac în continuare.
  Nu prea pe scurt, acesta a fost rezumatul anului 2020. Cu tristețe și pierdere, cu multe dureri de cap, stres, planuri zdruncinate și altele ridicate din senin, cu familie și iubire, cu momente de neuitat, cu situații de povestit la nepoți și cu mult mult internet folosit așa cum trebuie, oh și logic, cu nelipsitul covid care face din 2020 un an de menționat  în manualele de istorie.
  Instagram-ul meu aici pentru mai multe poze, coduri de reducere, cărți bune, rețete, filme faine și haine colorate.


Comentarii

2020 Reading Challenge

2020 Reading Challenge
Daniela has read 2 books toward her goal of 20 books.
hide

Goodreads

Instagram