Recenzie "Cum să furi o inimă cu un sărut" de L. J. Shen - Un fel de 365 DNI pentru adolescenți / Books

 
  36 de ore. Aproximativ atât mi-a luat să citesc această carte, cu pauzele de rigoare, logic. Nu de alta, dar niște respirat, băut și mâncat se recomanda totuși. În rest, nimic de zis, am fost cu ochii adânciți în poveste într-atât încât nu am nici cea mai mică idee dacă a plouat sau nu zilele alea. Singurul meu regret este că nu am reușit să o termin într-o singură zi. La naiba cu nevoia organismului de somn, nevoia sufletului meu la momentul acela era să devorez ultimele 130 de pagini.
  E prea evident că mi-a plăcut cartea la nebunie, poate chiar mai mult de atât?
  Mi-a spus cineva recent că atât de entuziasmată sunt pe story pe instagram când vorbesc despre cărţile ce îmi plac, că deşi nu sunt genul ei tot le cumpără pentru că reacţia mea e pre faină şi naturală. Ce pot să zic, mă bucur să aud asta şi în acelaşi timp îmi vine să râd pentru că ştiu eu însămi că uneori nici corenţă nu prea am deoarece vreau să zic tot dintr-o singură gură de aer. Ceva asemănător se întâmplă şi când redactez aici pentru recenziile scrise, dar voi nu vedeţi asta cu totul, pentru că aici merg pe principiul scriu-rescriu până cred eu că totul sună aşa cum trebuia de la bun început. Şi ce greu este mai ales când e vorba de o carte bună, mereu îmi scapă spoilere şi după trebuie să modific şi să împopoţonez adecvat fraza ca să nu dau chiar tot din casă. Cărţile bune îmi dau cele mai mari bătăi de cap la recenzii. Vreau să spun prea multe şi nu pot, iar toate propoziţiile au o tonă de adjective pentru că efectiv creierul meu e prea fericit când se gândeşte la acţiune... şi exact aşa o să se întâmple şi astăzi.
  "Cum să furi o inimă cu un sărut" a fost surpriza anului pentru un romance de la o autoare nouă. E drept că anul acesta am avut parte de multe surprize plăcute din partea lecturilor alese, însă de la o autoare nouă pe partea de romance aceasta urcă în top. Bine, nu vă imaginaţi că a fost cine ştie ce capodoperă literară, nici pomeneală, s[ nu aveți aşteptări de genul, însă stilul de scriere, construcţia poveştii şi stropul de umor integrat au construit un roman pe care garantez că nu ai cum să îl laşi din mână până la ultima propoziţie.

"Se spune că primul sărut trebuie să fie unul câştigat.
 Al meu a fost furat la un carnaval de un tip mascat, arogant şi versat, sub cerul oraşului Chicago. Aveam 19 ani.
 Se spune că jurămintele din ziua nunţii sunt sacre. 
Dar, în cazul meu, au fost încălcate încă dinainte să ieșim din biserică. 
Se spune că inima bate pentru un singur om. 
A mea s-a frânt în două și a sângerat pentru doi rivali care s-au luptat pentru ea până în pânzele albe. 
Se spune că poveştile de dragoste adevărate au un final fericit. 
Eu, Francesca Rossi, m-am surprins ştergându-mi şi rescriindu-mi povestea până la ultimul capitol. 
Un sărut. 
Doi bărbaţi. 
Trei vieţi. 
Împletite laolaltă. 
 Şi, prinsă la mijloc între aceşti doi bărbaţi, eu trebuia să-l găsesc pe cel care să-mi fie alături până la sfârşitul zilelor."

  Protagonista noastră, Francesca, este o tânără adolescentă, fiică a celui ce deţine Organizaţia mafiei de spălare de bani din Chicago, cea care va moşteni averea, statutul şi îndatoririle familiei după ce se v-a căsători cu fiul unui alt membru din mafie, băiatul ce i-a fost scris încă de la naştere şi totodată dragostea copilăriei sale.
  Pentru o fată, femeie ce făcea parte din Organizaţie, viaţa nu îi rezervă tare multe. Viitorul practic îi este scris de la naştere. Cu cine se va căsători, ce şcoală va urma, credinţa şi vestimentaţie fiind aspecte foarte bine definite, iar facultatea şi obţinerea unui loc de muncă nu sunt permise.

"- Deci ar trebui să stau acasă și să fac copii pe bandă rulantă?"

  Francesca s-a resemnat cu toate acestea încă din copilărie, ba chiar a ajuns să se îndrăgostească cu adevărat de cel ce îi va fi soţ, însă stabilitatea şi siguranţa din viaţa s-a s-au destrămat odată cu un sărut total neplanificat.

"Am dat cu ochii de masca de bal a lui Angelo, aurie cu negru, uitându-se la mine. Mi s-a tăiat respirația, am simțit cum mă topesc de ușurare și m-am lăsat în brațele lui. [...]
S-a aplecat și și-a lipit buzele de ale mele. Inima mi-a tresăltat, aproape chiuind de bucurie."

  Forţată acum să se căsătorească cu inamicul de moarte al tatălui ei, un bărbat cu 10 ani mai învârstă, un bărbat pentru care această căsătorie face parte dintr-un plan bine conturat, însă pentru Francesca, nunta aceasta înseamnă sfârşitul vieţii sale şi al unei poveşti de iubire.

"Se întoarse spre mine, cu ochii lui cenușii, două lacuri de minciuni frumoase.
- Eu ți-am furat inima, continuă el.
Mi-ai furat primul sărut.
Apoi fericirea.
Și, la sfârșit, întreaga viață."

  Cu toate acestea viaţa cu noul ei soţ se dovedeşte totuşi a fi nu chiar atât de rea. O combinaţie dintre dezastru şi o gură bine meritată de libertate.

"- Dragostea este mai puternică decât ura."

  Ştiu că sună preistoric, dacă mă pot exprima aşa, faptul că protagonista doar pentru că este femeie nu are anumite drepturi, cel puţin nu ca membră a Organizaţiei sau faptul că a fost sortită să se căsătorească cu cineva anume încă de la naştere. Noi trăind în secolul XXI nu prea mai putem concepe aşa ceva, însă aspectele acestea constituie un alt factor ce te ţine prins în carte.
  E intrigant cum Francesca practic este o prinţesă şi toată viaţa ei a fost înconjurată de lux, vacanţe şi haine scumpe. Cum educaţia până la un anumit punct a fost de cea mai bună clasă, cum pasiunile i-au fost totuşi respectate şi îmbogăţite. Pe latura cealaltă, observi cum drepturile ei la mai mult, la independenţă nu pot fi concepute și cum viitorul ei nu există mai departe de căsătorie şi conceperea a doi, trei sau mai mulţi copii.
  Bula invizibilă în care a crescut protagonista este o îmbinare dintre trecut şi prezent, iar căsătoria aceasta deşi i-a stricat planul iniţial pe care a ajuns să îl accepte, i-a oferit şansa la mai mult, la a se redescoperi şi reinventa pe ea însăşi, la a vedea lumea cu alţi ochi şi mai ales la a vedea adevărata faţă a oamenilor din jurul ei.
  Ei bine, dacă Francesca deşi este fiica unui mafiot, deţine practic toate trăsăturile unei fete cuminţi şi la locul ei, iar la polul opus, în avem pe Wolfe, noul soţ al acesteia, un senator proaspăt intrat în breaslă, un bărbat ce visează la o cariere prezidenţială şi mai ales la a face dreptate prin puterea lui. Dreptate ancorată într-o puternică dorinţă de răzbunare.
  Şi cum altfel să te răzbuni mai bine decât căsătorindu-te cu fata celui pe care îl vrei mort sau în închisoare?

"De cincisprezece minute, ești oficial logodnica mea. Nunta e la sfârșitul lunii, ceea ce înseamnă că tradiția voastră stupidă cu profeția din casetă - mulțumesc pentru poveste, a fost un detaliu simpatic în cererea mea în căsătorie - este respectată integral."

  Da, este oarecum clişeică povestea şi nu pot să zic că nu am ştiut care va fi finalul încă din primele 50 de pagini, dar atât de plină de acţiune, de umor şi de scene piperate e romanul acesta că efectiv nu îți mai pasă. Vă zic, nu ai cum să îi rezişti.
Relaţia de love - hate dintre Francesca şi Wolfe e un deliciu. 

"Francesca dovedise deja că putea să nu mănânce pentru perioade lungi de timp. Dacă nesupunerea ar fi fost un sport, viitoarea mea soție ar fi ajuns la Olimpiadă și ar fi câștigat aurul."

  Dacă la început dorinţele lui Wolfe faţă de Francesca erau strict legate de a se căsătorie şi de a profita de acest mariaj pentru al distruge pe omul ce i-a măcelărit familia în trecut, cu trecerea săptămânilor descoperă o nouă latură a soţiei sale, una care nu doar că îl impresionează, dar îl şi incită şi îl face să o dorească cu adevărat. 
  Tânăra lui soţie nu mai este doar fiica monstrului şi nici un pion în jocul politic, ci adolescenta care reuşeşte să îi doboare zidurile şi să îi fure inima.

"Soția mea este și o să fie mereu cea mai importantă persoană din viața mea."

  Romanul fie el clişeic şi o siropoşenie adolescentină, te face să vrei mai mult, cele 400 de pagini ne fiind suficiente nici pe departe pentru a-mi mulţumi mie personal psihicul deja delectat cu scene piperate demne de filmul 365 DNI. Oh apropo, pentru fanii acestuia, cartea aceasta nu e de ignorat, nu de alta dar mafie, bad boy, erotism şi romanţă bine descrise, practic totul e din aceeşi gamă. Singurul inconvenient e că protagonista e mai pe genul tipei din Fifty. Una peste alta, o combinaţie dintre cele două în varianta aceasta zic eu că poate reprezenta o lectura de vară chiar vitală pentru adolescente. 
  +16 ani în mod evident, la o zi la plajă, jacuzzi sau piscină romanul acesta e opţiunea ideală. 

"Începu să cânte Chopin. Degetele ei se mișcau cu grație, dar expresia a fost cea care a trădat-o. Plăcerea intensă pe care i-o dădea muzica m-a uluit și m-a înfuriat, în același timp. Arăta de parcă avea un orgasm, cu capul dat pe spate, cu ochii închiși, cu buzele murmurând tăcută pe muzică."

  Eu una deja mi-am comandat un alt titlu de-al autoarei, probabil ați auzit deja de el, "Vicious", e mare vâlvă în online acum cu el. Partea faină la acela este că face parte dintr-o serie, iar asta înseamnă că dacă e super bună cartea, nu o să mă întreb prea repede ce fac cu viața mea în continuare, pentru că o să știu ce, aștept următorul volum.
  Cât despre "Cum să furi o inimă cu un sărut" este evident că nu avea cum să îi acord mai puțin de 5 steluțe din 5 și cred că în mare am atins tot ceea ce voiam să vă spun despre acest roman. Sper că nu am dat din casă ceva fără să îmi fi dat seama, sper că v-am făcut curioși și de asemenea sper că v-am corupt să plasați acum o comandă pentru a avea ceva mega relaxant de citit vara aceasta. Vă las în continuare un link către Cartepedia pentru ambele titluri ale autoarei (Cum să furi o inimă & Vicious). Au promoții diverse săptămânal la mai toate editurile și campanii cu surprize prin pachețele lună de lună.

Comentarii

2020 Reading Challenge

2020 Reading Challenge
Daniela has read 2 books toward her goal of 20 books.
hide

Goodreads

Instagram