Recenzie "Sora Vitregă" de Jennifer Donnelly + discuție despre acceptarea de sine / Books

  Tobele vă rog pentru că astăzi avem una dintre cele mai bune cărți citite anul acesta, până în prezent, cel puțin. Bine bine, hai că nu dau tot din casă chiar din introducere, dar e așa greu să mă abțin când este vorba despre o carte atât, dar atât de bună, știam eu de ce iubesc basmele clasice. Pot fi readaptate în sute de moduri diferite, unice, fantastice și unele, cum a fost și în cazul romanului mai sus numit, demne de a fi o continuare certificată și cu drepturi depline. 
  "Sora vitregă" este o adaptare și totodată o continuare a basmului "Cenușăreasa", acțiunea fiind centrată pe surorile vitrege ale acesteia, în special pe una dintre ele începând cu momentul în care prințul a descoperit-o pe adevărata posesoare a pantofului de cleștar. Dacă în mai toate variantele basmului acțiunea se sfârșește cu Cenușăreasa căsătorindu-se cu prințul, iar mama și surorile sale vitrege fiind pedepsite cu moartea sau mutilate pentru modul cum au tratat-o de-a lungul anilor, ei bine, în romanul de față, nimeni nu moare și nu e mutilat, Cenușăreasa pleacă cu prințul, devine regină, mai exact regina Franței undeva prin secolul XVIII, iar familia vitregă continuă să trăiască cu dizgrația oamenilor și în sărăcie, bine, asta până când Soarta și Norocul fac pariu pe viața protagonistei. Deja cu ultima parte din propoziția de mai sus am băgat pe toată lumea în ceață. Zic să facem ca Scooby Doo și să o tăiem cu un cuțit ușor, ușor până totul devine mai limpede.
"Nu doar rupe basmul, distruge-l."

  Isabelle ar trebui să fie în extaz, pentru că este pe cale să cucerească un prinț fermecător, să devină prințesă și mai apoi regină, să aibă lumea la picioare, însă ea nu este frumoasa domniță ce și-a pierdut condurul pe scările palatului și nici nu este cea care a cucerit inima prințului. Ea este doar sora urâtă care și-a tăiat degetele pentru a încăpea în pantoful delicat al Cenușăresei, dar nu a funcționat, iar acum pantoful e plin de sânge.

"În bucătăria unui conac mare, o fată stătea cu un cuțit în mână. 
Se numea Isabelle. Nu era frumoasă." 

  Destinul Isabellei și al Octaviei a fost scris atunci când sora lor vitregă, Ella, e reușit să scape din podul case unde a fost închisă și să ajungă la prinț cu tot cu perechea pantofului de cleștar. Dragostea dintre ei era evidentă, iar Isabelle nu ar fi avut cum să câștige inima prințului niciodată, chiar dacă ar fi obținut titlul și coroana.

"Isabelle privi totul, dorindu-și, așa cum mai făcuse de un milion de ori, să fi fost frumoasă. Să fi fost prețuită. Să fi contat."

  Între timp, undeva în lume și cu chip de om, Soarta a terminat de țesut harta vieții pentru Isabelle, iar sfârșitul era aproape de acum, însă Norocului îi place să își bage coada în treburile bătrânei, iar viața tinerei ajunge acum prețul unui joc nesincer conceput.

"Lumea asta, oamenii din ea [...] Ne pun în lăzi. [...] Ei ne spun cine suntem. Ce o să facem. Ce o să fim."

  Undeva într-o scorbură întunecată, în inima copacului de unde a început totul, o zână puternică veghează inimile muritorilor. Ea știe trecutul, prezentul și e capabil să învingă soarta și norocul, pentru că viitorul este scris cu adevărat numai și numai de o inimă puternică.

"Fiecare război e diferit, însă fiecare bătălie e la fel. Dușmanul e doar o diversiune. Cei împotriva cărora luptați, întotdeauna, sunteți voi înșivă."

  "Sora vitregă" este un roman care folosindu-se tot de latura întunecată a basmului Cenușăresei, ne spune o posibilă continuare a poveștii, una privită din altă postură. 
  Isabelle și Octavia au fost considerate întotdeauna urâte, sub standardele societății de atunci, dar nu doar pentru că nu prezentau cosițe lungi, ochi frumoși și picioare mici și delicate, ci pentru că erau altfel cu totul. 
  Octavia era pasionată de știință și matematică, iubea să citească, să învețe și să facă experimente, era extrem de inteligentă și exact aceasta era problema, era prea inteligentă pentru standardele stabilite de către bărbați despre cum trebuie să fie o femeie și o soție bună. Să gătească, să fie tăcută și frumoasă pentru a o putea prezenta lumii, ca pe un trofeu. Inteligența Octaviei era respinsă și criticată tocmai pentru că ea era mult peste toți pețitorii aduși de mama acesteia, iar bărbaților nu le plăcea nici acum 3 secole și nu le place nici în prezent să fie inferiori femeilor. 

"O, copilă, lumea e făcută pentru bărbați. O fată urâtă nu poate fi niciodată iertată."

  Isabelle era puternică, aprigă, o războinică prin fapte și cuvinte care nu s-ar fi lăsat călcată în picioare niciodată dacă societatea nu i-ar fi repetat încontinuu cum trebuie să fie o fată dacă își dorește un soț bun. Protagonista noastră, față de Tavi nu a acceptat niciodată că se află deasupra acestor standarde, că era diferită și asta o făcea specială și frumoasă cu adevărat. Isabelle a visat mereu la frumusețea și bunătatea Ellei, dar nu neapărat pentru că aceea era viața pe care și-o dorea, ci pentru că mama ei și-a dorit ca fiicele sale să se căsătorească cu bărbați înstăriți, să ducă o viață plină de belșug și avuție, dar în tăcere și conformitate cu normele societății.

"Cărțile de istorie spun că regii, ducii și generalii încep războaie. Să nu-i credeți. Noi le începem, eu și voi. De câte ori întoarcem spatele, păstrăm tăcerea, nu intervenim, ne purtăm frumos."

  În timp ce drumul vieții sale este pe final în harta țesută de bătrâna Soartă, Norocul intervine în speranța că poate influența alegerile tinerei pentru a-și scrie singură propriu destin, însă fără o inimă întreagă, fără a se accepta se sine însăși, viitorul nu poate fi schimbat.

"Să știi că ești o războinică, Isabelle, și un războinic adevărat poartă iubirea, curajul și conștiința în luptă cu aceeași siguranță cu care își poartă sabia."

  "Lumea complotează în mii de feluri să ne spună că nu suntem destul de buni, că suntem inferiori, că viața e o petrecere lungă și mare pe plajă și noi nu suntem invitați. Păduri întunecoase? Ce păduri întunecoase? Lupi? Care lupi? Nu vă bateți capul cu ei. Doar cumpărați asta, mâncați asta, purtați acestea și veți fi pe lista cu invitați. Veți fi grozavi. La modă. Plăcuți. Iubiți. Fericiți.
  Poveștile ne spun adevărul în față. Ne spun ceva profund și esențial - că pădurile sunt adevărate, întunecoase și pline de lupi. Că uneori ne vom trezi pierduți cu totul în ele. Dar aceste povești ne spun și că noi suntem tot ce ne trebuie, că avem tot ce ne trebuie - curaj, inteligență și, poate, buzunarul plin cu firmituri de pâine - ca să ne găsim drumul spre casă."
  Paragrafele de mai sus sunt sustrase din mulțumirile autoare de la finalul romanului și rar aleg să le citesc și pe acele pentru că logic, majoritatea sunt mulțumiri la adresa unor oameni ce au contribuit la publicarea romanului sau la susținerea morală a autorului pe perioada redactării, ceva ce eu una nu simt nevoia să lecturez, uneori mai arunc un ochi fugitiv așa peste, de data aceasta a fost o reala surpriză ce am descoperit și mă bucur că nu m-am oprit înainte de mulțumiri. Secvențele de mai sus au redat atât de frumos atât ceea ce autoare a dorit să transmită prin basmul ei cât și tot ceea ce am simțit eu la finalul celor peste 400 de pagini. 
  Cartea aceasta este în întregime o metafora a feminismului, a ceea ce noi ca oamenii și în principal, ca fete și femei trebuie să facem pentru a avea o viață împlinită și o inimă fericită. Să ignorăm standardele societății, să nu mai alergăm după definiția frumuseții din ochii altora, să ne iubim pe noi înșine și să ne permitem să fim așa cum dorim. Nu voi spune ceea ce probabil ați citit toți pe internet deja, că frumusețea este trecătoare, ci am să vă spun că frumusețea este acceptarea ta așa cum ești și acceptarea altora așa cum aleg ei să fie. 
  
"Este vorba despre magia unei creaturi fragile și supuse greșelii, capabilă și de o cruzime de nespus, și de o imensă bunătate. Trăiește în fiecare om, pregătită să ne mântuiască. Să ne transforme. Să ne salveze. Numai de-am avea curajul s-o ascultăm.
Este magia inimii omenești."

  Basmele în general ne implementează anumite mesaje încă de când eram mici, unele bune, altele niște doctrine pe care ar trebui să le aruncam în coșul de gunoi din mintea noastră. Anume, de când mă știu eu basmele ne spun să fim sinceri, buni și curajoși, da foarte ok și susțin toate aceste calități pe care o poveste vrea să o introducă în mintea unui copil, dar să fim și realiști, Cenușăreasa clasică ne bagă în cap faptul că a noastră domniță fiind de o frumusețe inimaginabilă a reușit să cucerească inima prințului doar pe parcursul unui dans și mă îndoiesc că în timp ce valsam își spuneam unul altuia că ce fel de personalitate au sau își demonstrau cât de inteligenți sunt. Nu, Cenușărească merge pe principiul clasic și îndoctrinează fetițele de mici cu ideea că aspectul fizic este totul, că frumusețea trupului și chipului îți aduce beneficii în viață. Și ne mai întrebă de unde atâta superficialitate, uite că și din cărți. 
  În această continuare a basmului, autoarea vrea cu tărie să distrugă superficialitatea și să scoată în evidență frumusețea emanată de oameni și în esență de fete prin faptul că se acceptă pe ele însăși așa cum sunt, pentru că aleg să facă ce își doresc fără să le mai pese de ce spun ceilalți, pentru că își ascultă inima și își scriu propriul viitor.

"Orice regină a fost cândva o fată ca și tine.
Lumea-i spunea cine să fie, ce să facă.
Nici frumoasă, nici plăcută, mult prea dură.
Incompletă, inferioară, nu de-ajuns.

Până când supușii răniți, morții chinuiții, 
Au cântărit mai mult ce spuneau alții.
Și-atunci, ca un stindard, voința ei a răzbătut.
Du-te acum, fetițo. Lumea să o reclădești."

  Jennifer a avut grijă să contureze niște personaje echilibrate tocmai pentru a scoate în evidență că frumusețea nu este totul. Isabelle și Octavia în ciuda faptului că le-a fost spus o viață întreagă că nu sunt frumoase și după cum deja știm, surorile vitrege au fost rele și arogante cu Ella, au tratat-o ca pe o sclavă din simplul motiv că atât ele cât și mama lor au trăit cu invidie pe calitățile acesteia. Ella pe lângă faptul că era frumoasă, era bună la suflet, miloasă cu animalele, tăcută și calmă, manierată și ascultătoare, dar toate aceste calități nu o transformă într-o sfântă. Ella a făcut și ea greșeli, iar autoarea a avut grijă să ne spună cum bunătatea acesteia a pălit cândva din cauza geloziei, iar reacția ei la acest sentiment ne-a adus în punctul în care s-a finalizat povestea Cenușăresei. Isabelle și Octavia de asemenea, nu erau făcute doar din răutate și urâțenie, calitățile lor și ceea ce le face frumoase sunt inteligența, curajul, implicarea, ingeniozitatea și iertarea. 
  Atât Ella cât și surorile vitrege au devenit frumoase cu adevărat atunci când inima lor a fost completă și împăcată cu cine sunt ele cu adevărat.

"E o poveste tristă. O poveste înspăimântătoare.
E o poveste din alte timpuri, dintr-o vreme în care lupii așteptau fetele în pădure, fiarele mergeau pe culoarele castelelor bântuite și vrăjitoarele pândeau casele din turtă dulce cu acoperișuri din zahăr.
Acea vreme a trecut de mult.
Dar lupii sunt încă aici și sunt de două ori mai isteți. Fiarele rămân. Iar moartea se ascunde într-un înveliș alb.
E macabru pentru orice fată care se rătăcește. 
Mai mult decât atât, pentru orice fată care își pierde încrederea în ea.
Să nu uităm că e periculos să te abați de la potecă.
Dar e și mai periculos să nu te abați."

  Ar mai fi multe de spus despre această carte și de multă vreme nu m-am mai entuziasmat atâta la scrierea unei recenzii. Efectiv am simt că vreau să vă spun totul, să vă explic și să vă transmit tot ceea ce am înțeles, simțit și concluzionat din acest roman, dar aș da prea mult din casă și chiar îmi doresc să descoperiți fiecare dintre voi frumusețea reală a acestui basm. 
  Sora vitregă a primit de la mine 5 din 5 steluțe pe Goodreads și o recomand oricui, indiferent de vârsta pe care o are. Este excepțională și ca să vă fac munca mai ușoară apăsați aici pentru a intra pe site-ul celor de la Cartepedia.ro de unde puteți să o achiziționați. Nici să nu mai stați pe gânduri.

"Pentru toți cei care au simțit măcar o dată că nu sunt de ajuns."

  

  

Comentarii

2020 Reading Challenge

2020 Reading Challenge
Daniela has read 2 books toward her goal of 20 books.
hide

Goodreads

Instagram