Recenzie "Povestea asta este despre Sarah" de Pauline Delabroy-Allard / Books

  Nu ies prea des din zona mea de confort în materie de lectură, dar și când o fac aleg cărți care sunt fix paralele cu romanele pe care le citesc în mod normal. Să zicem că îmi place să mă aventurez la extrem, să risc și să descopăr dacă mă pliez sau nu și pe alte genuri, stiluri și povești. Dacă e, atunci super bine, dacă nu, asta este, mai încercăm și cu altă ocazie peste ceva timp. 
  Așadar, cartea în jurul căreia se v-a învârti discuția de astăzi se numără printre încercările mele de acest gen de diversificare și experimentare literară. Am știut de la început că cel mai probabil nu am nici vârsta necesară pentru a înțelege și savura acest gen de carte, nu doar din cauza poveștii, ci efectiv raportându-mă la conceptul în sine a acestei colecții editoriale la care a apărut romanul. Raftul Denisei este una din colecțiile celor de la editura Humanitas, iar romanul "Povestea asta este despre Sarah" e prima mea carte de la ei. Un roman scris de o autoare franțuzoaică, care m-a convins prin copertă că e momentul pentru puțină diversificare în carantină. Deci pe bune, nu am să vă mint, coperta m-a ucis efectiv și când am văzut editura am zis "ok, hai să vedem ce iese, în cel mai rău caz, măcar exteriorul o să dea bine în bibliotecă". Și să vă spun drept, nu am dat chiar rateu, însă voi detalia acest lucru puțin mai târziu după ce vă spun cam despre ce e vorba cu acest roman.
  Profesoară în cadrul unui liceu parizian și mamă a unei fetițe al cărui tată s-a făcut dispărut fără vreun cuvânt de adio, naratoarea, a cărui nume nu îl vom afla nici până la final, duce o viață latentă. Până când o cină pompoasă de Anul Nou schimbă mersul lucrurilor.

"Ne-am îmbrăcat elegant pentru a sărbători ziua de 31 decembrie [...] Totul este artificial, decorațiunile apartamentului, subiectele de conversație, ținutele invitațiile. Totul este studiat. Grav. Rigid. [...] Este Sarah, se bucură cineva. Nu știu cine este Sarah."

  În universul ei apare Sarah, o violonistă de 35 de ani de o frumusețe aparte. O ființă care știe să se facă remarcată, cu o personalitate ieșită din tipare și cu un stil de viață alert, Sarah reprezintă în primă fază o gură de aer proaspăt în viața naratoarei.

"Vorbește mult, se întinde după un pahar de vin care i se oferă, râde din toată inima când aude o remarcă inteligentă. Este plină de viață, neliniștită, pasional."

  O noutate incitant în viața acesteia, care la început se desfășoară în ieșiri la teatru și cinema, plimbări pe străzile Parisului, gustări savurate prin toate localurile existente, excursii prin Europa, invitații la concertele filarmonicii din care făcea parte Sarah și zeci de nopți intense și pasionale în micuțele lor apartamente pariziene. 

"Povestea asta este despre primăvara în care ea apărut în viața mea așa cum îți faci apariția pe o scenă, plină de avânt, cuceritoare. Victorioasă." 

  Romanul este structurat în două părți, prima este reprezentată de primele 100 de pagii ale romanului ce se axează pe dragostea dintre cele două, pe febra iubirii care a cuprins-o cu totul pe naratoare și pe ritmul de viață pe care îl are Sarah. 
  Sarah e copilăroasă și imprevizibilă, este exuberantă și alertă, este rafinată și totuși nearanjată, este talentată și inteligentă, este plină de viață și misterioasă, Sarah înglobează tot ceea ce lipsea din viața naratoarei, iar acesta este motivul pentru care ea ajunge la un moment dat să fie debusolată de ce simte și trăiește alături de Sarah.
  Dat fiind că avem un roman fără pic de dialog, doar narațiune și descriere, poate și un pic de monolog pe ici acolo, acțiunea e greu de explicat, Sarah fiind în centrul atenției, naratoarea fiind doar vocea care ne vorbește constant de tot ceea ce trăiește și simte alături de ea. Însă, la un moment dat, la fel cum eu ca cititor am obosit să mai știu cum e și ce face ființa aia, pentru că efectiv mi se pare că este obositoare, așa mi se pare că a ajuns si naratoarea să simtă, că nu mai poate, că a obosit.
  O iubește, din toată ființa ei, și deși nu mai face față la stilului de viață abordat de Sarah și la capriciile sale, nu poate înceta să nu o mai facă.

"Nu înțelege că m-am săturat de această viață pe care ea mi-o propune, de această viață care merge prea repede și în care nu vrea să se implice cu totul, de instabilitatea ei, de nesiguranța ei, de abandonurile și capriciile ei, de capriciile ei de prințesă."

  Pe naratoare eu una nu am ajuns să o cunosc tare bine prin intermediul cărții, dar pe Sarah, doamne, parcă o știu de o viață. E schimbătoare, e indecisă, e vulcanică, e pătimașă... ea cumva trăia viața la intensitate maximă fără a ține cont că cei din jur sunt sau nu capabili să "alerge" odată cu ea. 

"Nu-i mai convine nimic, detestă că sunt obosită, că vreau să adorm devreme seara, vrea să vorbim toată noaptea, să facem dragoste fără oprire. Îmi spune nu te mai iubesc și simt cum pământul se deschide sub picioarele mele."

  În același timp, romanul și cele două părți ale sale cuprind simbolic opoziția dintre viață și moarte, corpul fremătând de energie, dorință de viață și corpul bolnav, extenuat și gata să pună stop. 
Cumva a doua parte este o împlinire într-un mod tragic a dorințelor naratoarei, de a pune stop mersului energic al iubitei sale. Însă mai multe pe partea aceasta vă las pe voi să aflați dacă o să doriți să citiți romanul.
  A doua parte a cărții este aceea care pe mine m-a băgat în ceață și m-a convins într-o oarecare măsură că nu am vârsta ideală pentru a o înțelege. Dacă primele 100 de pagini le-am considerat chiar ok și m-au făcut să cred că a fost o ieșire de zona de confort reușită, celelalte 100 m-am omorât psihic. Nu am înțeles deciziile naratoarei, totul mi se părea o mare metaforă pe care mentalitatea mea de fată de 21 de ani nu poate să o perceapă cum trebuie.
  Cum să vă spun eu, a doua parte prezintă practic viața naratoarei fără Sarah, doar că de data aceasta amintirile o bântuie, iubita ei fiind prezentă peste tot, dar pentru ea aceasta este moartă, mai la propriu, mai la figurat și în același timp e și fericită și îndurerată de această pierdere. 
  Mai pe românește ca să înțelegeți de ce am rămas eu în ceață, tipa fuge într-o dimineață din apartamentul iubitei sale, când aceasta trece deja prin niște momente grele, abandonând-o practic pentru că îi  greu să o vadă în starea aceea, dar și pentru că în sfârșit se simte liberat din cușca energetică a relației lor. Și prin faptul că fuge vreau să zic că duduia își ia un rucsac cu haine, își trimite fiica la părinții ei și asta pleacă în Italia și cam uită sau refuză să mai vină acasă pentru multe săptămâni. 
  Am înțeles că din momentul în care s-au întâlnit s-a format un fel de obsesie pentru Sarah deoarece reprezenta ceva cu totul nou și aparte, iar momentul separării e ca un doliu sufletesc pentru naratoare, dar chiar să pleci și să uiți că ai un copil, să abandonezi totul doar pentru a nu mai fi în aceeași țară cu Sarah? Eu una nu am putut înțelege alegerile sale din a doua parte a cărții la fel cum nu am înțeles modul de a fi a lui Sarah. 

"Nu voi putea să iubesc din nou, știi asta? [...] Sunt văduvă. Fără tine."

  *Acum văd și eu cât de mult am scris la recenzia asta... ok hai că încerc să nu vă mai țin mult aici.*
  "Povestea asta este despre Sarah" e mai mult: Povestea asta este despre iubire, obsesie, energie, renunțare, viață și moarte. Toate astea se învârt în jurul lui Sarah, iar pentru noi cititorii, această violonistă poate fi considerată însăși marea metaforă a romanului, una pentru care eu nu cred că am anii necesari pentru a o putea înțelege, nu am mentalitatea de adult cu acte în regulă formată.
  Sunt o copilă și vor mai trece ceva ani până când voi renunța la fantasy și romance-ul acela adolescentin, dar până atunci cu siguranță voi mai acorda șanse și la astfel de cărți, care trebuie citite printre rânduri cred eu. În orice caz, acest aspect e pur subiectiv. Voi dacă alegeți să o încercați și aveți 18 ani și vă place, o înțelegeți cu totul, foarte bine, vă invidiez și vă stimez.
  Oricât aș fi vrut să acord o notă mai mare, mai mult de 3 steluțe nu i-am putut da. Jumătate chiar a fost ok pentru mine, aș fi dat 4 stele dacă rămânea pe aceeași lungime de undă, dar cum partea a doua a cărții a fost un amalgam de ură, dragoste și fugă, cum naratoarea a lăsat tot în urmă parcă și de teamă, dar și din orgoliu și cum alea 100 de pagini nu mi-au oferit măcar un final cu stop, ci unul deschis, nu am cum mai mult. Rămâne la alegerea voastră dacă vreți sau nu să încercați această carte, eu una aș recomanda-o celor peste 23 de ani, poate chiar un pic mai sus, însă suntem oameni și oameni, așadar sugestia mea chiar nu trebuie să aibă relevanță pentru voi, deci dacă vă intrigă subiectul spor la citit. (Bine, acum dacă aveți 14 ani nici să nu vă treacă prin cap să o citiți, are și ea niște scene și descrieri de, hai nu 18+, dar 16+ clar da.)
  Romanul este disponibil aici pe Cartepedia.ro, care de altfel au lunar promoții faine la cărți și zile cu transport gratuit la orice comandă.

Comentarii

2020 Reading Challenge

2020 Reading Challenge
Daniela has read 2 books toward her goal of 20 books.
hide

Goodreads

Instagram