Recenzie "Miraj" de Somaiya Daud / Books

  Știu că a trecut mai bine de o lună de la ultimul articol postat, dar cei ce sunteți sau ați fost la facultate știți că ianuarie în mare este o lună de sesiune, astfel că după 7 examene din 9, am reușit să prind și eu o zi în care pot să fac și altceva decât să învăț. Bine, e drept că am mai avut 2-3 zile de liniște și pace, dar în alea tot ce mi-am dorit a fost să citesc, să mă uit la seriale și să mai socializez și eu că deja simțeam că mi-au murit toți neuronii.
  Astăzi vreau să vă vorbesc despre cartea care mi-a fost un fel de pastilă anti stres în sesiune, că doar nu se poate ca eu să nu citesc ceva printre examene, adică tradiția e tradiție, iar "Miraj" de Somaiya Daud  a fost o carte nimerită la fix pe nevoile mele din această perioadă.
  Un fel de distopie cu un pic de SF și fantasy, o poveste interesantă, dar nu foarte diferită de ce am mai citit de pe piața cărților de la noi, acțiunea, personajele și stilul de scriere sunt foarte ok realizate și prezentate, iar toate aceste lucruri țin să le spun de la început pentru că romanul în cauză este cartea de debut a autoarei și dacă a reușit să scoată ceva atât de bun (nu fantastic, atenție) din prima, atunci merită urmărită femeia și pentru alte viitoare apariții.


"Sângele nu moare niciodată. Sângele nu uită niciodată."

  Din ce am înțeles mai apoi după ce am terminat cartea, "Miraj" este primul volum dintr-o serie, cel mai probabil o viitoare trilogie, a cărei acțiune se petrece într-un alt sistem solar, pe planetă mamă Andala și pe cele 2 luni mai mici ce gravitează în jurul ei, toate populate de 2 societăți.
  Unii au puterea obținută prin forță, distrugere și cruzime. Alții suportă tăcerea, dar speră la o răzbunare pentru vremurile care au fost cândva. 

"Simplul fapt de a vrea nu a rezolvat nimic niciodată."

  Amani este o tânără de 18 ani care visează și ea la viața de dinainte de ocupație, la siguranța și prosperitatea ce domneau pe pământurile din Cadiz, una din lunile Andalei. Însă și visele îi sunt sfărâmate atunci când este răpită și dus în secret la palatul regal. 

"Nu există scăpare din calea dorinței lor. Doar supraviețuire." 

  Obligată să joace un rol, să își înlocuiască personalitatea cu o cu totul alta și să își ascundă în același timp dorința de a schimba cursul acțiunilor dușmanilor, dar și iubirea pentru un prinț defăimat, reprezintă muchii ascuțite pe care nu își permite să le calce, atâta timp cât siguranța familiei sale este inclusă în același joc periculos.

"Nu există scăpare, nu pot fugi de acest adevăr. Acum asta e viața mea. Dacă se poate numi așa."

  Amani este genul de personaj pe care pe cât de mult îl adori pe atât de mult ajungi să îl urăști. Deciziile sale sunt în mare parte pripite și fără pic de retrospectivă asupra posibilelor consecințe. Când trece în starea de fetiță îndrăgostită nu mai ai ce să speri de la ea, iar când dragă doamne își calcă pe propriile sentimente, o lovește prietenia, răzbunarea sau cumințenia, iar totul se schimbă iar la 180 de grade și deși te aștepți la aceste lucruri de la ea din mersul normal al acțiuni romanului, tot îți vine să o strângi de gât și să te întrebi ce doamne e în capul fetei ăsteia? Însă nu e prima dată când eu pățesc asta și știu că așa e în general, ba chiar asta denotă că e o carte bună. De exemplu, "Alegerea" sau "Făpturile văzduhului" sunt două serii a căror protagoniste merită și o mamă de bătaie, dar tocmai asta stârnește interesul altor cititori și apetitul pentru mai vreau încă un volum.
  Pe parcursul lecturii am simțit și o oarecare asemănare dintre "Miraj" și "Regina Roșie" datorită protagonistei, dar și câtorva aspect din cadrul acțiunii care sincer nu le voi menționa ca să nu dau și vreun mic spoiler.
  În același timp nici nu pot zice că asemănare dintre cele două cărți este izbitoare, dar la capitolul personaje există un pic. Totuși, Mare este mai impulsivă, mai pronunțată, prezența ei în romanul respectiv este clară și bătută în cuie în fiecare pagină, pe când Amani pare mai ștearsă, uneori nesigură, o umbră a ceea ce vrea ea totuși să fie, însă presimt că evoluția acestui personaj o să fie mai pronunțată în viitoarele volume.
  Acum, aspectul de mai sus nu trebuie interpretat sub nici o formă ca ceva negativ pentru că fiecare autor are într-adevăr un stil propriu de scriere și chiar dacă mai există asemănări între unele cărți trebuie să ne amintim că trăim într-o lume în care se publică romane pe bandă rulantă, iar unele aspecte e imposibil să nu se repete. Dacă e să ne amintim și când a apărut Regina Roșie au fost tot felul de discuții cu privire la asemănarea dintre ea și "Jocurile Foamei".
  Povestea deși este una a cărei acțiune se petrece într-o cu totul altă galaxie, are așa o ușoară tușă de cultură, religie și chiar vocabular arab ceea ce mie mi-a plăcut la nebunie, indiferent de denumirile alambicate ce îmi încâlceau uneori limba în citire.
  
  Nici la partea de romantism nu stăm prea rău, deși în genul acesta de cărți eu personal nu simt o nevoie prea mare de siropoșenii, plus că personajul masculin mi s-a părut cam plictisitor, dar aici o chestie pur subiectivă așadar vă las mai jos un citat demn de "Romeo și Julieta" ca să fiți un pic intrigați.

"Când se lasă noaptea, vino să mă vizitezi,
Căci am văzut că noaptea păstrează cel mai bine secretele."

  Ce ar mai fi de zis oare? Am trecut în revistă faptul că protagonista nu îmi e nici dragă, dar nici nu o disprețuiesc, al nostru Romeo, pentru mine dacă se putea nici să nu fie era și mai bine, da aia e ne mulțumim cu el și sperăm să fie mai bărbat în celelalte volume. Acțiunea e faină, universul creat e destul de credibil, ba chiar stai uneori să te gândești că cine știe, poate lucruri de genul ori fi pe bune în alte galaxii, da nu apucăm noi să mai trăim ca să aflăm. O tușă de arabă avem ca să dea bun gust cum s-ar zice, de citit ușor se citește și unde mai punem și faptul că are și un număr ideal de pagini, cam vreo 320, asta dacă te gândești să cari cartea peste tot cu tine în geantă (cum fac eu), că dacă citești doar acasă în pat, poți face față și la 800.
  Bun, acum voi o să mă întrebați, păi și care este concluzia, nu îți place în mod special nici un personaj? 
  Ei, ba da, doar că prefer să nu vă spun care pentru că asta ar însemna să includ și un spoiler ca să vă explic cine e domnișoara respectivă. Ups, deja am spus prea multe, de acum vă las pe voi să o descoperiți și să înțelegeți cum din toate personajele, ajungi să te atașezi de cine te aștepți mai puțin. 

"Ce planuri ambițioase avusesem! Să formez o regină, să o modelez așa cum mă remodelasem pe mine. Prostii!"

  Per concluzie finală, pe scurt, o super recomand mai ales celor ce nu sunt bookholici cu certificat pentru că dat fiind că e ușurică și totuși cu o poveste bună, poate stârni apetitul pentru mai multă lectură în viața de zi cu zi sau cel puțin pentru a lărgi orizonturile în materie de genuri. Asta face ca acest roman să fie super ideal pentru a fi făcut cadou și zic că de la 12 ani în sus e foarte ok de citit. 
  Eu una i-am acordat 5 steluțe, deși poate că era de 4 comparativ cu alte cărți citite, însă probabil faptul că am citit-o printre examene, a căror materie zici că era chineză pură, i-a conferit un punct în plus pentru că mi-a relaxat creierul.
  Cartea este disponibilă pe Cartepedia.ro și vă recomand să urmăriți promoțiile lor săptămânale.


Comentarii

2020 Reading Challenge

2020 Reading Challenge
Daniela has read 2 books toward her goal of 20 books.
hide

Goodreads

Instagram