Recenzie "O listă semidefinitivă a celor mai îngrozitoare coșmaruri" de Kaystal Sutherland / Books

   Editura asta continuă să mă surprind plăcut cu romane de calitate, cu personaje aparte și cu întămplări demne de rămas în memorie.
    Pe lângă povești cu zâne mai puțin empatice, prinți înfumurați, prințese luptătoare, băieți ce se vor a fi un fel de Batman și fetițe egocentrice și mega populare, editura Storia ni-l aduce în prim plan, prin intermediul romanului mai sus numit, pe bărbatul ce se vrea a fi Moartea și al său blestem.
   Acum, dacă nu era deja evident, fraza de mai sus nu e spusă cu vreo răutate, nici nu are cum când tot ce am citit de la ei este de 4 și 5 steluțe, însă mă refer la faptul că fiecare poveste din romanele publicate de aceștia are ceva diferit. De exemplu, "Prințul nemilos" vine la pachet cu dărâmarea basmelor din copilărie în care zânele erau niște făpturi drăguțe ce ajutau oamenii, iar în romanele lui Holly Black sunt niște creaturi meschine care farmecă și urăsc oamenii.
   Așadar nici cartea "O listă semidefintivă a celor mai îngrozitoare coșmaruri" (doamne ce titlu lung) nu are cum să fie tocmai comună și clișeică. Probabil acesta este unul din motivele pentru care mi-a plăcut atât de mult. Asta și faptul că totul este mai mult o metaforă a unui subiect care mie personal îmi place să îl descopăr în cărți și să văd diferite moduri de abordare ale acestuia. Însă vă zic totul mai concret după un micuț (mediu defapt) rezumat al acțiunii.


  De când bunicul lui Esther Solar s-a întălnit cu Moartea acum mulți ani, toți cei din familia ei au fost blestemați să aibă o frică teribilă. O teamă care ar trebui să le aducă sfârșitul.

"Lucrul de care te temi îți consumă viața până ajunge să te ucidă."

  Tatăl acesteia suferă de agorafobie, așa că nu a mai ieșit din pivniță de 6 ani. Fratele ei geamăn are o frică teribilă de întuneric, astfel că nu doarme și nu merge nicăieri fără lanterne, becuri și o sumedenie de lumânări, iar pe mama acesteia o înspăimântă ghinionul. Dacă în fața mașinii sale s-a aflat o pisică neagră, doamne ferește ca dânsa să mai conducă în acea zi. (O nebunie curată dacă e să mă întrebați pe mine.)

"Deja trei membrii ai familiei Solar fuseseră răpuși de blestem."

  Esther este singura care încă nu și-a descoperit teama ce îi va fi "fatală". Acesta este și motivul pentru care a creat lista semidefinitivă a celor mai îngrozitoare coșmaruri. O foaia uzată în care a trecut de-a lungul timpului tot ceea ce crede că o terifiază, astfel alegând să se ferească de acele lucruri. Logica ei e cam așa: dacă se ferește de tot ceea ce o îngrozește chiar și puțin, nu are cum să mai dea nas în nas cu cea mai mare teamă a ei, păcălind blestmul și Moartea într-un fel.

"Lista era o mărturisire a ultimilor șase ani din viața ei [...]"

*(O mică paranteză pentru a face o mențiune esențială. Ne raportăm la Moarte în această situație ca la o ființă, pentru că asta și este în roman. Asta ca să fie subliniat faptul că de ce îl scriu pe nenea cu coasa cu literă mare.)*

  La un moment dat în roman Esthel este jefuită de un fost coleg din școala primară, Jonah, care pe lângă telefon, bani și o pungă de jeleuri, i-a mai șterpelit și lista de frici. Totuși cei doi redevin prieteni, asta după ce jeleurile sunt achitate și totodată el vine cu o propunere care ar trebui să se sfârșească cu posibilitate de înfrângere a blestemului.
  Timp de un an în fiecare duminică, cei doi vor trece prin listă înfruntând fiecare frică, plus una bonus pe care Esthel nu a luat-o în calcul.

"În fiecare duminică, timp de un an, spusese Jonah la lac. Cincizeci de frici. Cincizeci de săptămâni. Cincizeci de videoclipuri. Cincizeci de șanse să te întălnești personal cu Moarea și să o rogi să ridice blestemul."

   Esther, protagonista noastră în mod cert trăiește într-o familie ciudată, dar care nu a fost așa mereu. Au existat câțiva ani din copilăria ei când totul era perfect. Crăciunul era marea sărbătoare a familiei Solar. Mama ei era o femeie incredibilă ce își adora copiii cu totul. Bunicul lor era un bătrânel simpatic și un bun povestitor... Lucrurile erau normale, până când nu au mai fost. 
   Blestemul s-a abătut asupra tuturor sau cel puțin așa ne spune Esther. Ea e singura care încă nu și-a descoperit marea teamă ce o va duce spre "pieire". 
   Chestia e că logic ea nu moare. Blestemul e înțeles greșit și văzut parcă prin ceață de protagonistă. Interpretând totul alandala, tipa nu realizează că defapt toată povestea cu Moartea i-a implantat în psihic teama ce se află pe locul unu. Nu o conștientizează sau refuză să o vadă cu adevărat, la fel cu refuză să vadă clar totul. 
   Este o fată inteligentă foarte adevărat. Își iubește fratele, familia, chiar dacă este un dezastru și are ambiția de a scăpa de ceea ce i-a scris Moartea în jurnal, dar pentru numele lui Dumnezeu, parcă privește pe lângă realitate. 

"[...] dar tu vrei să vezi. Nu ești atentă. Vrei o soluție simplă pentru o problemă complexă. Ei bine, nu există."

   La prima vedere știu că pare un roman de-a dreptul ciudat, așa l-am văzut și eu. 6 ani într-o pivniță mie una mi-a pus capac și m-a făcut deja să cred că o să fie ceva de 3 stele, hilar, dar de neînțeles.
   Ce să vezi, m-am înșelat!
  Este diferită, în mod cert. Povestea, legătura dintre aceasta și copertă, personajele, Moartea transpusă într-o persoană și toată treaba cu blestemul construiesc un roman care în esență este o metaforă. Una menită să te facă să înțelegi și să privești mai fără tragedie ideea de boli psihice.
   Am citit câteva cărți care abordează tema depresie urmată de suicid. Despre anxietate am mai întălnit romane sau pasaje în cărți, dar recunosc că deși au fost și unele bine scrise și care incontestabil mi-au plăcut, aproape la toate am simțit aceel stil de scriere mai rigid, punctat pe problema în sine, cum să spun eu, mai serios.
   Sunt conștientă că acestea sunt lucruri serioase și trebuie tratate ca atare, că doar știu și eu pe propria piele ce este aceea anxietate, dar în romanul în cauză am simțit situația mult mai drăguță așa metaforic pusă și mai hilară pe ici colo.
   Da, poate că în viața reală nu ai cum să tratezi așa ceva într-un mod hilar, dar cred că această carte e dedicată persoanelor ce vor să înțeleagă cum să vezi cu adevărat un om și cum să obsevi când are o problemă de genul. Cum să îl ajuți sau măcar cum să îl înțelegi fără să îl privești ca pe o ciudățenie.

 "Cea mai rea parte era că anxietatea nu afectează doar modul în care gândești sau felul în care vorbești sau cum te porți cu cei din jur. Îți afectează bătăile inimii. Respirația. Ce mănânci. Cum dormi. Anxietatea e ca o ancoră grea, care ți se fixează în spate, cu câte un colț în fiecare plămân, unul în inimă și unul în coloana vertebrală,iar greutatea ei te face să te cocoșezi, trăgându-te spre adâncimile întunecate ale mări din podea. Partea bună e că te cam obișnuiești cu sentimentul că nu poți să respiri, că parcă mai ai puțin și faci infarct. Nu trebuie decât să apuci unul dintre colțurile ancorei care îți iese prin stern, să îl scuturi puțin și să zici:
Uite ce e nenorocito. Nu o să murim. Avem chestii de făcut."

   Cred că prin faptul că am menționat că totul este un fel de metaforă v-am dat deja un spoiler, dar pe acesta mi-l asum și refuz să exclud aceste paragrafe din recenzie. Meritați să știți care e sensul poveștii și cum stă treaba cu blestemul și ciudățenia aia de rezumat/sinopsis pentru a nu vă descuraja cu privire la a lectura sau nu romanul.

   Este o carte hilară, ușurică, cu o poveste drăguță și aparte, cu personaje extrem de dubioase și o acțiune pe alocuri statică și prin alte părți foarte alertă, e un fel de toate felurile. Probabil nu mi-ar fi plăcut atât de mult dacă era exact ceea ce spune pe spatele ei. O famile țăcănită și blestemată de către Moarte? Pe bune? Asta îmi sună mai mult ca un film prost făcut de americani. Dar dat fiind că altfel stă treaba, inserțiile despre anxietate și restul problemelor menționate mie personal mi-au schimbat perspectiva.
   Mai mult deja nu pot spune. Tot ce vă pot sfătui este să acordați o șansă acestei cărți și mai ales, să aflați voi înșivă care este adevărata poveste și teamă a lui Esther.
   Eu una am acordat 5 steluțe cărții, o recomand și abia aștept să mai citesc ceva de la această autoare. (Puteți achiziționa cartea de aici.)
   Printre altele am participat și la o campanie de înfruntare a temerilor lansată undeva prin aprile de către cei de la editura Storia astfel că vă voi lăsa articolul meu aici.


Comentarii

2019 Reading Challenge

2019 Reading Challenge
Daniela has read 0 books toward her goal of 30 books.
hide

Goodreads

Instagram