Recenzie "Dama de Treflă" volumele 1 și 2 / Books

   Nu cred că mai este nevoie de vreo introducere cu privire la cine este Dama de Treflă, nu?
   Este imposibil ca pentru un utilizator de facebook sau de internet în general, să nu fi auzit sau intrat dintr-o greșeală pe blogul acestei ființe. Și eu, de altfel, am aflat de ea acum aproximativ 2 ani și dacă la început nu simțeam nimic când îi citeam articolele și nu mă regăseam de nici o culoare în rândurile ei, acum, cam de vreo 8 luni am ajuns să citesc aproape tot ce postează, să înțeleg și să o apreciez vocea din spatele cuvintelor puse pe ecran.
   E imposibil să simți o conexiune cu tot ceea ce spune ea, da, adevărat, dar ca și fată/femeie nu ai cum să nu o privești ca pe o voce puternică a feminității, a tot ceea ce înseamnă să fii o doamnă/domnișoară în societate, o persoană puternică și cu capul pe umeri, o ființă umană și totodată un om egal în drepturi și independent.

"Eram o femeie care eșuase în a fi femeie.
Pentru că  am renunțat la demnitate și la respectul de sine.
Pentru că aproape mi-am distrus viața pentru iubirea unui om care, de fapt, nu m-a iubit niciodată prea mult."

   Sincer, nu m-a interesat niciodată cine este persoana care se ascunde în spatele pseudonimului "Dama de Treflă". Nu îmi pasă cine stă în spatele ecranului și tastează acele cuvinte pe blog și la fel de bine, nu mă interesează cine este persoana care a ales să pună o parte din ea și stilul ei și în format de carte. Cred că o parte din farmec stă chiar în acest lucru, într-o identitate necunoscută.
   Așadar cărțile despre care vreau să vă vorbesc astăzi au un titlu și un nume de autor comun "Dama de Treflă". Fata le are cu metaforelele și citatele în online, acum să vedem cum stă și cu poveștile.

  *Deși în general recenziile mele nu au un format anume, în cazul de față, datorită conținutului în sine a celor 2 volume, recenzia asta chiar o să fie total diferită.*

   Autoarea sau bloggerița, habar nu a cum să o numesc cu exactitate, dar în fine, știu că mai are o serie de 3 volume numită "Mai presus de el", dar pentru aceea nu am manifestat nici un fel de interes la momentul la care a apărut și sentimentul a rămas același, nu știu exact de ce, dar duologia în cauză a acestui post s-a întipărit în mintea mea încă de când am văzut că va fi lansată.
   Duologie care deși mi-am dorit foarte mult să o lecturez, am refuzat să mă avânt în citit cu mari așteptări din simplul fapt că știam că vor fi 2 volume în care probabil voi pune marcaje colorate din pagină în pagină la citate, dar la partea de poveste nu eram deloc convinsă că o să fie ceva cu adevărat literar.

"Am visat mreu să fiu una dintre acele femei despre care se scriu cărți. Cred că toate ne dorim. Și, cum am învățat să nu îmi mai leg visurile de ații, am scris eu însămi cărți despre mine."

   Să o zic sincer și fără să fie vreo critică sau aspect negativ cu privire la cărți, am avut dreptate. Le are cu citatele, te unge la suflet și te regăsești măcar într-un sfert din ele, iar din restul sigur ai ceva de reținut, dar la beletristică situația nu e memorabilă. Acesta este adevărul. Povestea din spatele paginilor mi s-a părut ireală, desprinsă din basmele și visele adolescentelor ce își imaginează și speră la o iubire magică și memorabilă, la un el ireal întâlnit pe străzile Parisului, la săruturi în ploaie și alte alea demne de Romeo și Julieta.
   La toate astea mai adaug și faptul că dialogurile mi s-au părut seci, fără esență și sentimente reale. Multe dintre replici, da erau frumoase, dar în viața reală nimeni nu vorbește în metafore. După primul volum am decis să mă raportez la cărți ca fiind un post ceva mai lung de pe blog. Am dat la o parte dialogurile și povestea și am citit totul ca pe o carte de dezvoltare personală. Am luat metaforele și citatele ca pe niște pastiluțe pentru suflet. Am făcut exact ce s-a spus și la începutul primului volum, am început să citesc cu sufletul și să ignor ceea ce consideram eu ca fiind basm. Am încerct să citesc printre rânduri.

"Uneori din cauza asta nu merg relațiile, pentru că unul se uită la celălalt, iar celălalt pur și simplu alege să privească în altă direcție. Înțelegi?"

   A se înțelege, nu este o serie rea, nici pe departe. Nu am cum să spun că este rea atâta timp cât știu că autoarea nu este în sine o scriitoare cu acte în regulă, ci un blogger ce a vrut să pună o parte din sufletul și esența sa în ceva fizic, în ceva ce poate dăinui, în ceva ce o face demnă de apreciat și memorat pentru că din a visa să scrii o carte până la a pune în practică este cale lungă.
   Lăsând la o parte nemulțumirile mele, deși nu prea le pot spune așa pentru că eram încă de la început conștientă de ceea ce mă poate aștepta, seria merită o șansă, merită avută în bibliotecă și merită cu desăvârșire ca unele pasaje să fie recitite din când în când, în diferite momente ale vieții.

"Nu sunt perfectă și știu asta, accept asta, iubesc asta. Mă iubesc pe mine însămi și nu mi-e teamă sau rușine să o recunosc. În fond, cu toții ar trebui să ne iubim pe noi înșine. Cum altfel să știe ceilalți cum să ne iubească?"
   
   Printre paginile volumelor am văzut un basm modern cu iubiri tipice timpurilor noastre care deși în primă fază m-a făcut să mă îndoiesc că așa o fi fost realitatea sau că este posibil să se întămple ceva de genul, după ce am actualizat puțin modul de citire și am zis să merg mai mult printre rânduri decât pe ele m-am lăsat purtată totodată de sentimente de tristețe cât și de bucurie.
   Acestea nu sunt cărți doar despre iubire, deși e drept că povestea asta are la bază, însă se reamifică în amintiri de familie, în momente din copilărie, în afecțiune și prietenie, în povești despre fluturi, nori și melci, în metafore despre suflet și uși închise, în clipe de apogeu elementare în viața unei femei cât și în situații ce ar doborâ pe oricine.
   Poate că pare mult și imposibil de crezut, așa este și pentru mine, dar lucrurile luate separat, capitolele văzute diferit, concluzionează fiecare ceva. 

"Bunicul nu s-a vindecat niciodată. Și a suferit până în ultima clipă. S-a simțit vinovat pentru că în acea zi de aprilie nu a putut fi el în locul mamei... Așa cum orice părinte ar vrea să îi ia locul copilului său într-o astfel de situație.
Într-o zi de aprilie, o parte frumoasă din mine a murit. Iar pe mormânt am sădit flori."

   În mare și chiar mai mult acestea sunt opiniile mele cu privire la duologia "Dama de Treflă". Ca notă pot spune că 3 din 5 steluțe pentru fiecare volum este perfect. Nu este o serie proastă, dar ar fi absurd să ofer notă maximă pentru ceva ce nu mi-a ajuns la inima. De asemenea, tot pe aceeași lungime de undă am citit cărți ceva mai bune, dar și cărți odioase. Aici referindu-mă la romane ce au atât acțiune, dar prim planul este pus pe sentimentele și mesajele transmise. Așadar nota și opiniile au fost spuse, eu una pot să tai de pe wishlist aceste cărți și să mă bucur că le-am lecturat și că au un loc de acum în biblioteca mea.
   Romanele sunt disponibile la un super preț pe bookzone.ro.

Comentarii

2019 Reading Challenge

2019 Reading Challenge
Daniela has read 0 books toward her goal of 30 books.
hide

Instagram

Goodreads