Recenzie "MILA 2.0" de Debra Driza / Books

  Am făcut o mică pauză de la noutățile editoriale și m-am întors puțin în trecut cu ultima mea lectură, mai exact în 2016 atunci când a apărut cartea "MILA 2.0" la noi în țară, primul volum al unei serii publicate de editura Nemira.
  Acum probabil o să vă întrebați de ce fac eu recenzia aceasta dacă e vorba de o carte deja apusă cum s-ar zice? Simplu. Pentru că eu, precum mulți alții, citesc în proporție de 90% noutățile anului în curs sau cărți apărute cu maxim un an în urmă, dar cele ceva mai vechi pe care nu am apucat să le lecturez le las acolo în trecut pentru că mai mereu îmi spun "Eh, nu am citit-o la vremea ei, de acum subiectul e epuizat, povestea e veche...". Mai exact, ignor cartea sau cărțile alea pentru că apar prea multe și oricât mi-aș dori, nu pot ține pasul cu editurile. Însă am făcut o pauză de la noutăți măcar pentru o carte acum și sincer, de 2 ani cred că am acest roman pe lista de Vreau să citesc, deci era și cazul să îl bifez. Și nu îmi pare râu chiar deloc.
   Nu știu cât sau dacă a fost mediatizată la vremea ei cartea "MILA 2.0", dar acum eu abia de am zărit-o în 2 - 3 poze pe instagram și asta excluzând contul meu. Nu înțeleg de ce este așa, pentru că volumul acesta în sine este destul de bun. Posibil să nu fac bine comparația, dar am simțit în sufletul meu o ușoară tentă de "Cinder" și de "Warcross" pentru cine a citit acele cărți. Nu seamănă, nici nu are cum, povestea e cu totul alta, dar stilul autoarei, prezentarea și desfășurarea acțiunii m-a dus puțin cu gândul la acele romane, ceea ce eu zic că nu e rău, dacă e să mă raportez la popularitatea și aprecierea lor.
   Acum, introducerea ca intorducerea, dar hai să intrăm în acțiunea cărții, în miezul acestui articol ca să înțelegeți și voi de ce cred eu că e un roman ce ar trebuie mediatizat ceva mai mult chiar și acum, la câțiva ani de la apariția lui.

An apariție: 2016
Autor: Debra Driza
Categoria: SF & Fantasy
Colecție: Young Adult
Ediție: Brosata
Editura: NEMIRA
Nr. pagini: 398

  Mila nu trebuia să își amintească niciodată trecutul ei. De fapt, era practic imposibil să își mai amintească ceva ce a fost șters și înlocuit. Însă fata aceasta întrece toate așteptările din orice punct de vedere.

"mi-am corectat numele - părinții mei îl prescurtaseră, din Mia Lana în Mila cu ani în urmă"

Sau nu.
  Ea nu trebuia să descopere niciodată că s-a născut într-un laborator și sub nici o formă, nu trebuia să afle vreodată ce se ascunde în interiorul său.

"MILA sau Mobile Intel Lifelike Android"

  Pam pam pam pam. S-a dus suspansul și nu, asta nu e spoiler, e un aspect evident ce reiese și de pe copertă sau din sinopsis. Așadar protagonista noastră nu este om, dar nu pot spune că nu este umană. Dacă ar fi să fac și o glumiță răutăcioasă acum aș spune că androidul din carte are mai multă umanitate decât jumătate din populația lumii. Ups. Scuze.

  Un accident neașteptat o conduce pe Mila spre aflarea adevărului despre natura sa robotică, iar un grup de oameni misterioși ce apar la ușa ei dau startul unei urmăriri în masă.

"în ciudat faptului de netânguit că nu eram om - în cea mai mare pare, oricum -, în ciudat dovezii pe care ecranul computerului din sala de reparații  arătase, eu tot îmi închipuiam interiorul meu exact la fel ca al unei fete oarecare de șaisprezece ani."

  Fuga dintr-o țară în alta, evadarea din ghearele armatei americane și a vânătorilor de tehnologie cu siguranță nu reprezintă activități tipice din viața unei adolescente de 16 ani. Dar prietenia, compasiunea, dragostea, simțul umorului și visele pentru viitor sunt ceea ce țin în balanță cele 2 laturi ale protagonistei.
  Mila întradevăr nu este om, dar nu este nici android.
  Am citit un roman despre o fata cu duble atribuții. De la copila speriată până la androidul gata de luptă a fost cale lungă, dar nu am simțit nici o clipă că Mila este doar de o parte sau de alta. Mereu la mijloc, rămânând atât umană cât și computerizată pentru a face față lumii în care este târâtă.

  Povestea este bună, deși e drept că nu extrem de palpitantă în prima jumătate a cărții, dar mai apoi lucrurile se pun la punct. Personajele nu sunt multe, iar totul, absolut totul este concentrat pe protagonistă și evoluția acesteia. Aceptarea naturii sale de android, păstrarea și totodată ascunderea emoțiilor umane. E un fel de dute vino dintre SF și YA și e greu să nu îți placă așa ceva.
  Cât despre final, scuze dar, ce a fost asta? Am rămas cam în plop și am nevoie de volumul 2.

   O mică concluzie sau ce se vrea a fi asta. Vedeți? Și cărțile ceva mai vechi pot să ascundă niște povești palpitante și demne de a fi citite, descoperite, savurate și multe alte verbe pe aceeași lungime de undă. Idee e că eu vreau să continui seria, probabil volumul doi pe la final de an, văd eu, dar până atunci vă sugerez să mă ajungeți din urmă măcar cu prima carte. 
   5 din 5 steluțe și hai cu mediatizarea ei oameni buni.

Comentarii

2019 Reading Challenge

2019 Reading Challenge
Daniela has read 0 books toward her goal of 30 books.
hide

Instagram

Goodreads