Rozul nu e doar roz. - Trăncănim despre Instagram și nu numai. / For soul

 Lăsând la o parte fotografiile care mai de care mai superbe, lăsând imaginea unei vieți perfecte ce ne-o creăm noi în online, trecând peste ideea de a prezenta doar frumosul și partea plină a paharului urmăritorilor de pe instagram și nu numai, voi ați privit vreodată dincolo de rozul pe care îl punem pe ecran?
  Nu spun că ideea în sine a acelei platforme este alta decât cea de a posta conținut menit să binedispună privitorul, de a da o stare de bine și de relaxare pentru că până la toată urma, majoritatea oamenilor folosesc platformele de socializare în timpul liber, pentru a comunica sau a vedea cine ce a mai făcut, unde a mai fost, ce a mai citit sau vizionat, ce evenimente mai sunt și cam atâta. Însă, deși e logic ca în online să expui doar lucrurile minunate din viața ta și să folosești acel loc pentru a te mai deconecta de la posibilele stresuri sau chestiuni mai puțin vesele din viața offline, există mereu lucruri nu tocmai roz ce se aleg a fi puse pe ecran cu mai multe sau mai puține detalii pentru că pur si simplu simți nevoia sau vrei să transmiți ceva sau Dumnezeu știe care or fi motivele. Ideea de bază este că oricât de roz ai crede că este lumea unei persoane din social media doar pentru că așa îți dau de înțeles fotografiile și story-urile postate, garantez eu că nu totul e bine și frumos.
  Știți faza cu paharul nu? Unii văd paharul pe jumătate plin, alții îl văd pe jumătate gol. Mai pe înțeles că deja mă buimăcesc și eu în cuvinte, mereu o să fie două perspective, dar chestiunea e undeva la mijloc. De fapt, hai să filozofez un pic acum că doar eu aleg ce material scriu și postez aici, așadar e ca și cu binele nu există fără rău...bla bla...ăăăă, nici viața nu e doar roz ci mai degrabă culoarea aia e asortată cu niște dungi gri.
  Eu una știu că prea rar aleg să postez și lucruri triste sau mă rog, situații mai puțin plăcute, dar o mai fac uneori, poate mai mult pe blog și mai camuflat prin metafore și alte alea, dar și pe instagram mai scap câte ceva din simplul fapt că eu am înțeles că în conținutul meu vreau să existe și câteva pete de gri. Habar nu am, poate în capul meu chestia asta mă face să cred că oamenii văd și o parte din persoana reală din spatele contului. Stați că m-am exprimat greșit. Reală oricum eu cred că sunt că doar nu m-am apucat acum de editat poze ca să par că am ajuns prin Dubai și să mai spun că sunt reale, dar ce scriu, ce aleg să spun pe insta sau aici eu chiar asta gândesc. Pozele ca pozele, că acolo așa este, vrei să postezi ce e mai estetic vizual cu putință și da, am și eu poze la care am stat minute bune să aranjez decorul sau am gândit ideea și modul cum să pozez cu o zi înainte, dar aici e strict de content. Eu caut să urmăresc conturi ce arată bine vizual, așadar de ce nu ar face așa și ceilalți? Deci, la parte de fotografii, cel puțin jumătate sunt alese în funcție de ce ar arăta mai bine.
  Revenid totuși la ce voiam defapt să abordez în acest articol, și să îmi fie cu iertare dacă nu e prea interesant el în sine, dar ideea mi-a venit acum o săptămână și efectiv nu îmi iese din cap, deci e cert că mintea mea insistă să scriu acest post. Așadar, deși eu nu mă prea bag în seamă, nu pun întrebări, practic nu îmi prea bag botul în chestiunile mai puțin vesele din viețile altora, văd și țin minte detalii, povești, situații și citesc printre rânduri cum s-ar zice. Astfel am ajuns să privesc cu alți ochi unele persoane, să deduc de ce au unele pasiuni și să văd ce oameni incredibili sunt de fapt.
  Am ascultat pasaje din povestea unei fete iubitoare de pisici albe și pufoase (și ireal de fotogenice) cu ochi superbi indiferent că nu văd ei la claritate maximă și poate că deduc eu greșit, dar pentru ea cititul e un loc de liniște și desprindere de la o realitate ce nu e atât de magică pe cât ne-o poate oferi un roman cu zâne și spiriduși. Am dreptate?
  Am văzut cum o tânără autoare la început de drum și o studentă cu mult curaj pentru specializarea aleasă a fost cândva vasul în care se aruncau jignirile. Am mai spus eu că lumea e rea, iar liceul și școala generală reprezintă doar terenul de luptă în care cineva mai ghinionist e ținta tuturor bombelor.
  Am privit evoluția unei fete despre care ai putea spune că duce viața perfectă, dar de la povestea multor kg peste medie, la cea a multora sub medie și mai apoi la un stil de viață echilibrat, la un corp perfect realizat și la a urma o spcializare pe domeniul în care tu ai avut probleme câțiva ani buni e ceva ce acum nu ai crede când îi admiri fotografiile.
  Acestea sunt doar 3 exemple pentru care poate ar trebui să îmi cer iertare că le-am abordat fără a spune ceva, fără a cere vreo permisiune, dar asta e de acum.
  Social media în principiu e o veselie constantă, dar dacă ești atent și asculți, prinzi și fracțiuni din povești care te fac să vezi altfel omul respectiv, să îl admiri și apreciezi. 
  Există povești și povești. Despre discriminare, despre stări de anxietate, despre temeri și inimi rănite, despre talente și vise, în online găsești de toate și multe din aceste subiecte sunt abordate în cele mai originale, frumoase și motivaționale postări posibile. La fel cum există și hateri, cocalari, agramați, etc etc, mai pe scurt, persoane care te întrebi cine le-a dat voie să își pună internet acasă, așa există și zeci, sute, mii de persoane care nu doar că postează fotografii plăcute din punc de vedere vizual, dar scriu și transmit și povești, mesaje din spatele a tot ce pare perfect. 
  Poate de asta îmi place mie mai mult instagramul. Deși îți dă senzația că totul e ireal de minunat, în același timp, e mai ușor să arăți și latura cealaltă.

  Nu am idee dacă tot ce am scris are sens pentru voi, dar gândurile mele s-au ciondănit prea mult pe această idee și am preferat să o duc la bun sfârșit. 

Comentarii

2019 Reading Challenge

2019 Reading Challenge
Daniela has read 0 books toward her goal of 30 books.
hide

Goodreads

Instagram