Recenzie "Frăția corbilor" de Maggie Stiefvater / Books

    Niciodată nu am citit o carte atât de greu, unde mai pun faptul că era să mă bage și în reading slump acest roman de la care aveam mari așteptări datorită faptului că am auzi zeci de păreri bune, atât la bookstagrammeri din țară, cât și din afară.
   A fost mare vâlvă cu traducerea ei la noi și eu eram extrem de entuziasmată de altfel, dar când am început să o citesc, efectiv, am știut după primele 100 de pagini că acest roman nu e ce trebuie să fie, nu pentru mine cel puțin.
   Cu părere de rău, vă spun de pe acum că aceasta nu va fi o recenzie pozitivă, dar nici negativă pentru că nu sunt genul de book blogger care să adore să scrie de rău despre o carte. Efectiv, va fi o părere neutră, pentru că până la toată urma și nota mea pentru această carte a fost una, zic eu, neutră. Vreau doar să vă lămuresc de ce mie nu prea mi-a plăcut romanul "Frăția Corbilor" și de ce sunt destul de convinsă că nu voi mai continua această serie când se vor traduce și celelalte volume.

Produs publicat în 2018 de Nemira
Data apariției: Noiembrie 2018
Tip copertă: Brosata
Număr pagini: 456

    Povestea pe scurt sună cam așa:
   În ajunul Sfântului Marcu, Blue Sargent alături de mama ei clarvăzătoare asistă la trecerea spiritelor viitorilor morți în lumea cealaltă. Mai exact, spiritele celor ce vor muri în următoarele 12 luni merg pe Drumul morții până trec dincolo, astfel soarta lor este evidentă și irevocabilă. Deși Blue nu posedă aceleași abilități precum mama sa și nu poate vedea nicodată spiritele, ea este mereu prezentă datorită puterilor sale aparte de a intensifica energia emanată de meridianul energetic pe care este situat orașul unde trăiește. (Da, știu, toată treaba e deja super complicată și încâlcită.)
   Însă ceva se schimbă anul acesta. Spiritul unui băiat iese din întuneric și îi vorbește. Numele lui este Gansey, un elev bogat de la Colegiul Aglionby și de asemenea, face parte din Frăția Corbilor și are nevoie de ajutor!

 "-MĂ AUZI? VIN SĂ TE GĂSESC."

    Romanul se vrea a fi un thriller despre un grup de cinci adolescenți total diferiți, dar uniți de dorința lor comună de cercetare, de descoperire a adevărului sau mai bine spus, orbiți de o curiozitate suspectă și încă neînțeleasă de mine nici după 450 de pagini.
   Mai degrabă o variantă modernă cu cei cinci muschetari aflați la trecerea dintre normal și supranatural, într-o poveste magică și stranie despre fantome, crime, clarvăzătoare, incantații sinistre, păduri ce adăpostesc copaci ce pot vorbi în latină și o lume în care timpul pare să înghețe fără nici o explicație.

"Nu pot să-i spun. N-o să-i zic niciodată. Trebuie doar să încerc să îi previn moartea."
  
  Cu așa descriere, era și logic să vreau să citesc romanul, dar încă mă întreb cum se poate ca toate așteptările mele să fie total la pământ. Acțiunea a fost extrem de lentă, aș spune chiar plată. Detaliile în cantități prea mari, iar dialogurile parcă prea seci și lipsite de esență și înțeles pe alocuri. Deși cartea este scrisă la persoana a treia, capitolele trec de la viziunea unui personaj la altul, ceea ce conferă o și mai prostă organizare și înțelegere a firului epic. Să fiu sinceră, abia după 200 de pagini am înțeles într-un final ce căutau acei tineri, dar de ce căutau acel lucru încă nu m-am lămurit. Tot după 200 de pagini am reușit și eu să țin minte numele personajelor pentru că în unele capitole se foloseau numele de familie, în altele prenumele și am ajuns să fiu atât de confuză și să simt că am în fața mea 30 de personaje când, de fapt, numărul lor este mai mic de jumătate.

   Deși, e drept că povestea este unică, diferită cu mult de orice am mai citit și abordează și un subiect nou pe care încă nu l-am descoperit și prin alte romane, adică toată treaba asta cu puterile de clarvăzătoare... Cum să vă spun, ideea în sine e fantastică și povestea ar fi putut fi ceea ce speram eu, dar stilul de scriere mi-a adus aminte parcă de cel al Cassandrei Clare, autoare de care m-am detașat cu totul acum mult timp când am înțeles că îmi pierd răbdarea și energia încercând să citesc ceva ce, în mod evident, nu e de mine și nu îmi provoacă alte sentimente decât cele de a mă lăsa de citit. Și cum nu îmi doresc asta, ei bine, prefer să spun pas la acest gen de autori și de stiluri de scriere prea plate parcă.
   Personajele, ei bine, nici cu ele nu am prea putut empatiza în mare, poate doar cu protagonistul masculin.
   Gansey este genul de băiat care, deși, le are pe toate, ar putea bine-merci să se lipsească de multe. Era putred de bogat, dar conducea o mașină care abia se mai ține pe roți doar pentru că în ochii lui este unică. De fapt, cred că tipul avea o pasiune neînțeleasă de restul pentru orice era retro și unic, ba chiar ieșit din context. Lucru care mie personal mi-a plăcut și m-a făcut să îl apreciez mai mult, asta și faptul că avea un caracter total contrar cu ceea ce te aștepți de la un adolescent bogat ce învață la un liceu particular și de prestigiu.
   Deși umorul lui era zero, bunătatea, loialitatea și ajutorul pe care îl oferea prietenilor săi era mult peste normal. Nu știu dacă își privea prietenii ca pe niște frați ce nu i-a avut niciodată, dar era dispus să îi ajute, ba chiar o facea fără să i se ceară uneori, iar în ciuda țelului pe care și-l fixase (pe care eu încă nu l-am înțeles, dar asta e altă poveste) nu ar fi permis niciodată ca vreunul dintre ei să fie pus în pericol. Mai exact, Gansey nu își dorea să fie nimeni rănit, sub nici o formă, în niciun fel.

"Secretul pe care îl descoperise Gansey era că trebuie mai întâi să crezi că lucrurile există, trebuie să realizezi că sunt parte a unui fenomen mai vast. Unele secrete se dezvăluie doar acelora care au demonstrat că merită asta."

   Cât despre Blue, nu am reușit să o înțeleg pe fata asta mai deloc. Își contrazicea vorbele și deciziile 100 de pagini mai încolo. Era temătoare, dar totuși curioasă într-atât de tare încât să se arunce cu capul înainte în ceva ce poate nu o privea pe ea.

"-Blue, zise Maura într-un final. Sper că nu trebuie să-ți reamintesc că nu ai voie să săruți pe nimeni, da?"
  
   Nu cred că mai are rost să mă lungesc, adică motivele pentru care această carte nu a intrat în grațiile mele sunt mai mult decât evidente. Totuși, i-am acordat 3 steluțe pentru că oricât de greoi este stilul de scriere și oricât de anostă aș simți eu că este acțiunea, știu, și o spun cât se poate de clar că este o părere strict subiectivă, iar această carte nu prezintă semne că ar fi fost scrisă de o persoană începătoare în lumea cărților, situații clișeice nu există mai deloc, poate 2-3 cazuri mărunte, deci...Nu știu cât de bine m-am făcut înțelească, dar aceasta nu este o carte rea, ci doar pentru gusturile altor persoane. Deși eu am simțit că mă sufocă fiecare pagină, unora poate le va plăcea modul cum este scrisă și acțiunea. Cert e că alegerea de a o citi sau nu rămâne strict la latitudinea voastră, eu una nu pot zice că o recomand.  

Comentarii

2019 Reading Challenge

2019 Reading Challenge
Daniela has read 0 books toward her goal of 30 books.
hide

Instagram

Goodreads