Recenzie "Un drum lung până jos" de Jason Reynolds / Books

  Nu sunt fană a poeziilor, ba chiar sunt paralelă cu înțelesul lor sau, cel puțin, cu cele ale scriitorilor români, dar de când am citit "Slam" de Colleen Hoover parcă reușesc să empatizez chiar cu unele versuri, să văd mai mult decât niște metafore fără sens.
  Am început să văd o poveste în versuri, mai dureroasă și mai tragică decât una în proză poate, dar nu se întâmplă cu toate poeziile și tentativele de versuri pe care le citesc. De la secvențele lirice din "Slam" nu am mai dat de nimic din acest gen care să îmi facă plăcere să citesc, până acum. Una din ultimele apariții de la Epica a făcut furori în social media în ultima vreme, anume romanul "Un drum lung până jos" de Jason Reynolds. O carte în versuri. O poveste în versuri plină de tristețe și, totuși, ceva ce te calmează din punct de vedere psihic sau, cel puțin, așa a fost la mine.
   Recenzia acestei cărți reprezintă o adevărată provocare pentru mine deoarece e greu să prezinți și să spui practic ceva despre personaje și acțiune când ele există, da, dar nu prea sunt relevante. Ceea ce contează cu adevărat în această carte sunt sentimentele, stările, ceea ce îți transmite fiecare vers în parte. Până la urmă, o poezie rămâne o poezie chiar dacă este nonconformistă.

Produs publicat în 2018 de Epica
Data apariției: Noiembrie 2018
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 320

Povestea sună cam așa, pe scurt, foarte pe scurt.
"Șaizeci de secunde.
Șapte etaje.
Trei reguli.
O armă."

  Fratele mai mare a lui Will a fost împușcat. Acum Shawn este mort, iar în cartier există niște reguli pentru astfel de incidente.

NR. 1:
SĂ NU PLÂNGI
1. N-o face.
2. Orice ar fi.

NR. 2:
SĂ NU TORNI
1. N-o face.
2. Orice ar fi.

NR. 3:
SĂ TE RĂZBUNI
1. Fă-o.
2. Orice ar fi.

  Cu o acțiune ce se desfășoară practic pe durata a 60 de secunde și 7 etaje cu liftul, Un drum lung până jos este despre durerea de a pierde pe cineva drag, despre dorința de răzbunare, despre o pace interioară ce poate fi împlinită doar prin respectarea unor reguli, cred eu stupide din punct de vedere moral, dar logice dacă e să ne luăm după ceea ce ne ghidează sufletul în astfel de momente.

"Sunetul pe care îl auzi
în capul tău,

când oamenii spun că
îți țiuie urechile,

seamănă mai puțin cu un țiuit
și mai mult cu o linie a morții."

  Deși versurile, sunt sigură că, sună mult mai bine în engleză, unde există și puțină rimă între ele (din ce am înțeles doar în câteva secvențe, în rest și originalul are parte tot de rimă albă), profunzimea lor tot a rămas. Eu personal, am simțit în mare fiecare vers, l-am înțeles și la unele chiar am suspinat pentru că mi se părea că văd dincolo de cuvinte, că văd omul, protagonistul și agonia din ochii lui.

"Oamenii întotdeauna îi iubesc pe oameni mai mult când sunt morți."

  Poate că nu este cea mai fenomenală și complexă carte. Poate că versurile nu te încântă în mod special și da, finalul m-a lăsat și pe mine cam în ceață, dar ce ai de pierdut dacă o încerci? Ce pierzi dacă dai o șansă unei cărți care dacă a reușit să mă surprindă pe mine, un om care nu e fan al genului liric, dar totuși mă prezint acum în față voastră spunând că mi-a plăcut, iar eu mereu spun direct și pe linie dreaptă când o carte e bună sau nu.
  Aceasta nu este wow ca să pot să vă disper cu ea cum fac, după cum probabil știți, cu romanele mele de suflet, dar este îndeajuns de surprinzătoare încât să zic că își merită cele 4 steluțe oferite de mine și că v-o pot recomanda cu dragă inimă dacă vreți ceva cu totul diferit. 

Comentarii

2019 Reading Challenge

2019 Reading Challenge
Daniela has read 0 books toward her goal of 30 books.
hide

Instagram

Goodreads