2018 - Hai să privim în urmă pentru ultima dată.

   Încă un an este pe sfârșite și acum, dacă e să privesc în urmă, să văd ce voi lăsa în trecut...dacă e să mă uit atent, 2018 a fost cu adevărat un an fantastic pe partea de blog și instagram.
  Munca depusă și răsplata ce mi-a fost adusă este vizibilă. Sunt mândră de ce am reușit să fac în online în acest an, sunt mândră de lucrurile pe care le-am învățat, de cărțile pe care le-am citit, de articolele pe care le-am scris, de fotografiile pe care le-am postat, de toate concursurile pe care le-am realizat și de colaborările pe care le-am făcut în acest an.
  Am avut parteneriate cu prietenii din online în cadrul unor proiecțele, fotografii și alte nebunii. Ce pot spune, mulțumesc că am niște persoane fantastice pe care mă bucur că am ajuns să le cunosc, chiar dacă nu și față în față pe toate, dar care mi-au fost alături și m-au ajutat să cresc și să mă dezvolt pe aria de social media, dar nu numai. Și de asemenea, am continuat și voi continua și în anul ce vine câteva colaborări dragi mie, dar am și legat câteva parteneriate noi în 2018 cu diferite edituri, magazine și brand-uri în spatele cărora am descoperit iarăși alți oameni incredibili, unii mai minunați ca alții. Cu câțiva dintre ei am planuri mari și pentru anul ce vine, planuri care or să mă aducă mai aproape de voi, care o să mă ajute să leg și mai bine comunitatea pe care am clădit-o pe instagram și aici, alături de voi, cei mai faini cititori.
  Dar pe cât de productiv a fost anul 2018 pentru munca mea, pe atât de dureros a fost în privința unor aspecte din viața de zi cu zi. Personală nu o mai pot numi întru-totul pentru că am ales acum mult timp să vorbesc mai direct sau mai metaforic despre unele lucruri tocmai pentru a-i ajuta pe alții. La fel cum eu trag concluzii și învățături din ce văd în jur, din ce aud de la oameni și din ce citesc pe diferite bloguri, așa sper să ajute pe cineva și unele din postările mele de tip Storytime. 
  Totuși, revenind la subiectul acestui paragraf, în 2018 am făcut cunoștință cu atacurile de panică, cu frica, teama și cu tot ce mai aduce la pachet anxietatea. Nu tot anul a fost așa, dar când privesc în spate la lunile de vară, îmi vine să plâng. Nu de durere neapărat, e greu de explicat, dar a mai trecut un an care m-a întărit și mai mult ca persoană și mi-a dat și mai multe motive să privesc doar spre viitor și să mă bucur de prezent, dar modul prin care s-au întâmplat toate acestea...
  Vara lui 2018 mi-a arătat că prima iubire nu este și ultima, mi-a arătat cum inima poate alege și greșit și cum sufletul unui om poate spera că lucrurile se pot schimba, ca apoi să ajungă să realizeze, poate prea greu, că a venit vreamea unui the end.
  Am crezut acum ceva vreme că am pășit în basmul meu, că îmi pot scrie povestea și visurile alături de cineva, dar am realizat că sfârșitul basmului ar fi venit prea repede si fără ca eu să fiu împlinită și fericită. Mai exact vara lui 2018 mi-a deschis ochii și mi-a arătat că am nevoie de mai mult... Poate o să sune a egoism sau veți spune că sunt sclifosită, dar am realizat că merit mai mult pentru că nu îmi voi permite vreodată să îmi îngrădesc dorințele proprii doar pentru că cineva nu se poate urca la înălțimea lor, doar pentru că cineva nu poate accepta că îmi doresc o viață pe care să simt cu adevărat că o trăiesc. Am înțeles că am nevoie de cineva care să viseze la fel de sus ca mine, nu aceleași aspirații, dar să știu că împreună putem scrie cu adevărat un basm.
   Știu că pare puțin exagerat și dacă nu m-aș cunoaște așa aș spune și eu. E adevărat că nu am căutat niciodată dragostea, mereu mi-am spus că atunci când o fi o fi, nu controlez eu destinul, pot doar să răspund la semnele pe care mi le dă el. Și, ei bine, acum aproape de final de an am ales să răspund unor astfel de semne, dacă e să spun așa. Nu am crezut că după o despărțire voi putea să îmi deschid sufletul altcuiva, dar am înțeles că am putut face asta acum tocmai pentru că acea relație era stinsă de mult, deși eu m-am mințit că ceva se mai poate schimba.
  Nu crezi în destin și dragoste la prima vedere, așa-i? Mda, nici eu nu credeam, dar acum pot spune că mi-am schimbat răspunsul. Poate e prea devreme să spun că am găsit persoana alături de care să scriu acel basm, să clădesc o viață memorabilă, dar cert este că am găsit o persoană care într-o lună mi-a arătat că poți trăi la intensitatea unei relații de un an, că iubirea și încrederea nu se câștigă neapărat în timp, ci se întărește cu trecerea lunilor și a anilor. Am găsit o persoană care în puținul timp de când se află în viața mea mi-a arătat că este mândru de ceea ce fac, de ceea ce îmi propun pentru viitor și chiar crede că voi reuși, iar eu chiar cred că el ar putea să îmi fie alături în povestea aceasta. Da, e devreme să mă gândesc așa departe, dar cum am mai spus, privesc viitorul cu maximă seriozitate.
  Revenind la partea cu anxietatea... Probabil nu ai habar ce înseamnă cu exactitate asta, nici eu nu știam bine ce presupune atunci când m-am ales cu ea, dar am aflat că este o frică, o teamă constantă de ceva ce pornește de la realitate și se poate duce la temeri ireale și fără sens. Anxietatea aduce cu ea și atacuri de panică, pe care am ajuns să le am destul de constant și de asemenea mai poate aduce cu ea și dureri inexistente din punct de vedere medical, iluzia de sufocare, sau mă rog, acesta a fost pachetul ce a venit la mine. Nu știu exact de la ce a pornit, dar sigur au fost mai multe motive, însă a început coșmarul odată cu vacanța de vară. E drept că acum nu mai simt noapte de noapte că mă sufoc, nu mai simt dureri inexistente zilnic, dar nu e ceva ce poți depăși sau înțelege ușor. Nici eu nu mă înțeleg în momentele în care fac câte un atac de panică.
  Ce simt atunci? Că lumea se învârte cu mine, că aerul dispare, că devin instantaneu claustrofobă sau îmi este teamă instant de aglomerație. Sunetele se intensifică, capul meu aude și înțelege doar ce vrea el...practic, parcă eu îmi părăsesc corpul și o altă latură a mea mă posedă. E ciudat, de neînțeles poate, dar ce pot face, 2018 mi-a adus și asta.
  Nu m-a doborât vara acestui an, ba din contră, m-a făcut mult mai puternică. Am ajuns să mă cunosc mai bine, deși și până atunci știam ce îmi doresc de la mine însămi, dar acum știu că, deși am o personalitate puternică, am și o latură mai slabă, sensibilă ce captează toată durerea și o transformă în iluzii și teamă. Nu pot justifica și nici nu pot scăpa de tot ceea ce practic mă face cu totul umană, dar știu că pot să aleg ce să mă doboare și ce să mă ridice mai sus decât am fost. Știu cât îmi permit să sufăr și cel mai important acum știu mai mult ca oricând ce vreau de la mine și ce oameni vreau să am alături.
  Totuși, deși am avut o vară grea, cum am spus, finalul meu de an a fost și este în continuare liniștit, plin de iubire și de asta nu pot decât să mă bucur. 
   De asemenea, pot să mai trec pe lista de realizări ale anului și faptul că am călătorit mai mult ca niciodată. În 2018 am ajuns de 2 ori la București la cele 2 tărguri de carte, Bookfest și Gaudeamus. După prima sesiune a primului meu an de facultate, adică în februarie, am ajuns la Brașov, orașul care mi-a ajuns la suflet din primele clipe, iar acum la început de decembrie am vizitat și Sibiul cu ocazia Târgului de Crăciun și pot afirma că acesta este geamănul Brașovului, poate un pic mai mic.
  Așa, într-o privire de ansamblu și destul de pe scurt chiar, deși nu pare, știu, acesta a fost anul 2018 pentru mine. Un an cu multe schimbări, mai grele și mai ușoare, neașteptate și binevenite unele. Un an prosper pe zona de online și cred că remarcabil pentru sufletul meu care i-a făcut față pentru că, deși am spus multe, unele lucruri rămân încă în întuneric, nu totul este binevenit în social media, și lucruri s-au mai întămplat. Oricum ar fi, de acum e evident că rămân în trecut.
  2019, ai grijă ce planuri țeși pentru mine!  

Comentarii

2019 Reading Challenge

2019 Reading Challenge
Daniela has read 0 books toward her goal of 30 books.
hide

Instagram

Goodreads