Recenzie "Spune-mi tr3i lucruri despre tine" de Julie Buxbaum / Books

  Nu există satisfacție mai mare ca atunci când citești o carte de la care nu ai cine știe ce așteptări, dar ea se dovedește a fi atât de bună, încât atunci când o termini te bușește plânsul și te întrebi de ce nu mai are încă 300 de pagini, pe puțin.
   Mi s-a întâmplat recent acest lucru cu un roman la care să fiu sinceră m-a atras mai mult coperta, dar fiind un YA, am zis să văd ce e de capul ei pentru că nici nu am prea văzut-o mediatizată în țară la noi. Acum, jur că nu înțeleg de ce nu vorbește mai multă lume despre ea. E GENIALĂ.
   O carte de adolescenți perfectă care surprinde mai multe probleme și conflicte ale vârstei, cu o protagonistă reală ce nu e nici pe departe perfectă, ba chiar de foarte multe ori vezi că abordează total greșit unele lucruri, că pare puțin egoistă, dar toate acestea arată exact realitatea vârstei, când te simți distrus, uitat de lume, iubit, trist, fericit și abandonat la un loc.
   Storia Books m-a lovit din nou la inima. "Spune-mi tr3i lucruri despre tine" de Julie Buxbaum a fost una dintre cele mai plăcute surprize ale anului. Fără nici o așteptare de la această carte am ajuns ca în final să plâng că s-a terminat.

Produs publicat în 2016 de Storia Books
Data apariției: Noiembrie 2016
Tip copertă: Brosata
Număr pagini: 368

   Viața lui Jessie este un dezastru. Totul merge anapoda. Sau, cel puțin, așa crede ea acum că este nevoită să meargă la un mega liceu privat din Los Angeles.

"Ține minte lucurul ăsta. Ceea ce ți se pare mare lucru astăzi, ți se va părea o prostie neînsemnată mâine."

   După ce și-a pierdut mama acum câțiva ani a simțit că nimic nu mai este bine. A iubit-o, iar golul lăsat de aceasta încă se resimte. Însă, tatăl ei a ales nu de mult să își refacă viața căsătorindu-se pe ascuns cu o femeie extrem de bogată pe care a cunoscut-o pe internet.

"Acum, după ce s-a întâmplat totul, nu mai știu cum trebuie să arate o zi perfectă. Acum, fără mama, cum să mai fie vreo zi perfectă?"
 
   Acum Jessie este nevoită să se confrunte și cu lipsa casei sale, deoarece este obligată să se mute la Los Angeles în vila mamei sale vitrege, să facă față unui frate complicat, unui tată ce pare că a uitat de ea și a unui liceu de fițe în care prea puțini elevi pot fi categorisiți ca fiind normali și cu bun simț.

"Pentru majoritatea, liceul nu este distractiv; de fapt, liceul este exact opusul distracției."

   Totuși, exact atunci când este gata să își ia tălpășița și să se multe la Chicago, în subsolul celei mai bune prietene, primește un e-mail de la o persoană ce își spune Cineva/Nimeni (pe scurt, CN) și care se oferă să îi fie călăuza virtuală în jungla liceului Wood Valley.


"ideea acestui e-mail este de a-ți împărtăși din experiența mea. îmi pare rău să fiu cel care îți dă această veste rea, dar nu e deloc ușor să te descurci în sălbăticia de la Liceul Wood Valley locul ăsta pare cald și primitor, însă ca orice alt liceu din America (poate chiar și mai rău), locul ăsta e o zonă de război."
 
   Misteriosul CN devine aliatul și salvatorul ei și e lesne de înțeles că Jessie vrea să afle cine este el în realitate.

"Eu: cine ești?
CN: nu, asta n-o să se întâmple.
Eu: Bine. Dar spune-mi măcar un lucru: de ce nu folosești majuscule? Ți s-a stricat tasta Shift?
CN: sunt teribil de leneș.
Eu: Leneș și vorbăreț. Interesantă combinație."

   Printre supraviețuirea la liceu, aflarea identității lui CN, realizarea unui proiect școlar cu cel mai dificil băiat din lume, care totuși pare să o captiveze pe Jessie, munca la librăria unui nou prieten și ieșirile cu mica ei gașcă de fete normale de la Wood Valley, ea mai trebuie să adauge pe lista de activități și crizele din noua sa familie.
   Hmm, dar timp de respirat când?! 😂😂
   Jessie este o protagonistă care pentru mine a fost un fel un du-te-vino dintre adorație și ură.
Mi-a plăcut simplitatea ei și faptul că aprecia gesturile mici și reale, originalitatea și normalitatea, deși îi era evident că noul ei liceu este o junglă în care pentru a se integra ar fi trebuit să intre în rândul divelor de bani gata, ea nu se lasă absorbită de toate acestea. Însă au fost momente în care am urât-o cu desăvârșire pentru egoismul de care a dat dovadă în unele situații. Părea că fericirea ei este mereu mai importantă, deși nu lasă durerea din ea să se estompeze nici în cele mai plăcute momente.

"Nu doar că am iubit-o pe mama, am și plăcut-o. Și deși era condiționată genetic să mă iubească, sunt destul de sigură că și ea mă plăcea."

    Jessie este un personaj viu și real în care vezi calități și defecte. O fată care și-a iubit mama și casă, o tânără care nu este atrasă de lucruri scumpe, este dispusă, ba chiar își dorește să aibă un loc de muncă, chiar dacă acum locuiește într-o vilă luxoasă din Los Angeles. Dar, este și o fată egoistă care nu vrea să renunțe la orgoliul și durerea din sufletul ei. O adolescentă care, la un moment dat, pare că își dorește ca lucrurile să nu se schimbe pentru ea și tatăl ei, să rămână în stadiul de doliu.
Totuși, acceptă în cele din urmă schimbările din viața ei și își conștientizează și greșelile, îndreptându-le cu pași mici.

"Eu când închid ochii seara văd ultime momente și un rămas-bun imposibil."

    Alt lucru care m-a făcut să o îndrăgesc pe Jessie este schimbul de mesaje dintre ea și CN, dar nu numai cu el, unde am observat și o latură carismatică și jucăușă a ei, tipic unei adolescente.

"Eu: Și nu că vreau s-o ard prea futuristic pentru tine, dar am putea să vorbim prin SMS-uri. Așa comunică oamenii normali."
 
   Că tot am adus vorba de misteriosul CN... ei bine, el este ajutorul virtulal al protagonistei în ceea ce ține de supreviețuirea în noul liceu, relaționarea cu oameni noi, dar și umărul pe care se poate descărca mai direct sau pe ocolișuri de dramele familiale și tristețea acumulată.
    Conversațiile lor sunt incitante, amuzante și deloc stranii, asta dacă te gândești că ea nu are nici cea mai mică idee cu privire la identitatea lui CN în viața reală, pe când el o cunoaște și pretinde că o vede zilnic.

"CN: nu e același lucru. îmi place să te văd zi de zi.
Eu: Mă vezi zilnic?
CN: ai o față care atrage priviri, domnișoară Holmes."

    CN este și nu este nimeni pentru Jessie. Pe parcursul romanului vedem cum ea încearcă să afle identitatea mesagerului ei, cum face diferite presupuneri despre posibile persoane ce ar avea motive sa fie în spatele anonimatului. Practic, este într-o alertă continuă în a analiza și cel mai mic indiciu ce ar putea să o conducă spre CN. Băiatul pe care deși nu îl știe fizic, prin intermediul joculețului dintre ei cu "Spune-mi trei lucruri despre tine" a ajuns să îl cunoască ca și caracter și să țină la el poate mai mult decât ar fi indicat în situația dată.

"CN: Îmi placi.
Eu: (3) Și tu îmi placi."

   Pe lângă straniile sentimente pe care Jessie le are pentru CN acum, în mintea ei există și un nume complet și un băiat real care o intrigă cam la fel de mult ca și anonimul ei.
   Ethan Marks este băiatul popular, dar extrem de tăcut care se refugiază în cărți, deși la masa lui există o coadă interminabilă de fete gata, gata să îi leșine în brațe dacă le oferă și doar 2 silabe.
   Cu o privire goală și lipsită de sentimente, gânduri și trăiri de orice fel, Ethan ajunge partenerul de proiect a lui Jessie, iar odată cu fiecare întâlnire de studiu dintre cei doi ea ajunge să uite de tot ce este în jurul ei încercând să îl descoasă pe băiatul retras și totuși popular.
     Odată cu primele expresii și zâmbete de pe chipul lui, noi teorii și speranțe i-au naștere în mintea lui Jessie.

"Ethan: Nu pari genul de fată care să aibă nevoie să fie apărată de alții."

    Normal că povestea nu se sfărșește până când nu aflăm identitatea lui CN, asta după multe speculații și o sumedenie de posibili pretendenți la acest titlu, dar exact finalul a fost partea mea favorită. Sentimentele lui pentru Jessie sunt atat de sincere, încât se teme ca ea să nu fie dezamăgită de cine s-a ascuns în spatele anonimatului mai bine de 2 luni de zile.

"CN: ești dezamăgită?
Eu: NU!!!
CN: pot să vin să mă așez lângă tine?
Eu: DA!!!"

    Da, ultimul capitol a fost cireașa de pe un tort uriaș și plin de o frișcă dulce, dar cu un pic de toping ceva mai acru. (ok, acum vreau tort...)
    Am suspinat și am visat cu ochii deschiși după personaje și replicile lor amuzante și înduioșătoare. Am rămas în priză prin replicile acide din situațiile critice și am plâns la final pentru că nu am mai citit de mult un roman în care personajul masculin să fie atât de dulce și temător să nu strice ceva, pentru că sentimentele lui sunt extrem de puternice. 

"- Trei vreau să te sărut. Vreau să te sărut foarte mult. Te rog.
- Chiar vrei?
- Chiar vreau, îmi răspunde."

   Ziceți și voi dacă toată povestea aceasta nu este un amalgam de mister adorabil și drăgălășenie tipic adolescentină? Ce poți să îți dorești mai mult!?
   Este mai mult decât evident că am acordat 5 steluțe acestei cărți pe Goodreads și știu că aș reciti-o cu mare drag chiar și peste 5 ani.
Puteți achiziționa cartea de aici!

Comentarii

2019 Reading Challenge

2019 Reading Challenge
Daniela has read 0 books toward her goal of 30 books.
hide

Instagram

Goodreads