Recenzie "Antidepresiv" de Ioana Duda / Books

  În general sunt o cititoare de beletristică și foarte rar mă avânt la cărți care nu au un fir epic cu acțiune și protagoniști pe care să îi îndrăgesc și urăsc deopotrivă, dar și când aleg să citesc ceva diferit am grijă să fie cărți cu un impact emoțional asupra mea. Să îmi transmită stări și sentimente reale și să îmi lase ceva la care să meditez chiar și la o săptămână după ce am terminat cartea.
   Astfel că astăzi revin cu recomandarea unei asemenea cărți, perfectă spre a fi citită pe bucăți mici în fiecare dimineață alături de o cafea bună, iar dacă e o zi ploioasă, impactul asupra voastră va fi și mai mare.
   Totuși, recenzia ei va fi puțin mai nonconformistă față de stilul meu de până acum, asta datorită faptului că nu avem o acțiune concretă sau personaje despre care să vă vorbesc. Mă voi raporta strict la sentimentele și mesajele pe care mi le-a indus această carte și la câteva citate memorabile din ea.

 Produs publicat în 2018 de Herg Benet
Data apariției: Mai 2018
Colecția Radical din 5
Tip copertă: Brosata
Număr pagini: 160

"Cât de ușor judecați, etichetați, loviți, scuipați, răniți, înhățați. Aruncați cuvinte. Răutăți. De abia așteptați să prindeți o ușă către suflet, să terfeliți fără vreo remușcare. Fără să vă gândiți."

   "Antidepresiv" de Ioana Duda este o carte pentru suflet în care autoare vorbește mai direct sau mai metaforic despre realitatea din spatele măștilor pe care le abordează oamenii în viața de zi cu zi. Ne vorbește despre cine ar putea fi și despre ce ar putea ascunde persoanele din fața ta. Despre adevărul pe care unii nu îl cunoaștem, dar și despre tupeul oamenilor de a judeca fără a ști și  fără a avea vreun drept.
   E ușor să spui că cineva este urât, prost, gras, slab și mai știu eu ce descrieri puse ca o ștampilă pe fruntea unei persoane a cărei poveste nu o cunoști nici cât negrul sub unghie. E ușor să vorbești când tu te crezi perfect, când invidiezi sau îți este ciudă pe cineva, dar hai să nu mai deschidem gura dacă nu avem altceva de spus decât niște cuvinte dure aruncate către niște suflete, poate și așa destul de rănite de viață.

"Judecăm ușor, iertăm greu și iubim tot mai puțin."

   Nu mai suntem vii, am uitat ce înseamnă iubirea, respectul, bunătatea și sinceritatea. Am uitat cum este să avem o inimă sau cel puțin unii dintre noi au uitat, pentru că nu cred și nici nu îmi permit să pun toți oamenii în aceeași "oală".

 "Multe dintre dramele umane provin din faptul că oamenii devin sclavii stereotipurilor culturale."

  Nu suntem la fel, nu insinuez asta nici eu și nici autoarea, ba chiar e bine să fim noi, să avem propriile păreri și opinii, să fim diferiți și să scăpăm de efectul de turmă. Trebuie să ne facem vocea auzită, dar nu prin ură, rasism, judecăți preconcepute de acum multe veacuri și dictate de oameni care, de asemenea, nu au nici un drept să spună ce e bine și ce nu. Fiecare crede ce dorește, fiecare își expune opiniile proprii și nici eu, nici tu și nimeni altcineva nu are dreptul să spună dacă e corect sau nu. 

   "Pentru că atunci când iubești nu există distanță ori timp. Și nu dorești ori vrei, tânjești ori plângi, regreți sau te îndârjești, nu blestemi ori te revolți. Iubirea e pace. Și simplul gând că, în sfârșit, există în lumea asta un om pe care să îl iubești cu toată pacea, blândețea, gingășia, viața din tine, e îndeajuns."

   După cum arată și această secvență avem parte și de capitole în care autoarea ne vorbește despre iubire, despre ceea ce ar trebui să reprezintre dragostea, despre cum trebuie trăit acest sentiment, dar și despre unele dezamăgiri ce vin la pachet. 


   Ioana ne vorbește despre complexe și durere, despre ceea ce ascund și spun oamenii, despre faptele și deciziile fiecăruia în diferite situații. Ne spune povești despre bogăție și boală, despre iubire și prețuire, despre familie și ajutor, despre susținere și curaj și despre multe altele ce ne formează și ne diferențiază pe noi ca persoane.  

   Această carte nu este pentru oricine. Este dureroasă și totodată adevărată. Este directă, dar și metaforică, astfel că o persoană de 13-14 ani nu cred că ar fi destul de capabilă să înțeleagă tot ceea ce a vrut Ioana să transmită. Nici eu la 19 ani nu am reușit să înțeleg pe deplin toate capitolele, acesta fiind și motivul pentru care am acordat 4 steluțe cărții. 
  Mi-a plăcut ce mi-a transmis și au fost câteva lecții de viață surprinzătoare pe care m-am bucurat să le citesc, dar unele părți mi-a fost imposibil să le înțeleg. Totuși, 4 stele este mult și reprezintă un număr care arată că este o carte ce merită atenția voastră. Eu una v-o recomand cu mare drag.
Puteți achiziționa cartea de aici

Comentarii

2019 Reading Challenge

2019 Reading Challenge
Daniela has read 0 books toward her goal of 30 books.
hide

Instagram

Goodreads