#AlegeSăTrăiești: "Inima mea și alte găuri negre" de Jasmine Warga / Books

  "Nu m-am gândit niciodatăcă aș avea nevoie de ajutor, nu în termenii ăștia. Să ai nevoie de ajutor implică să fii într-un fel ușor de reparat, ca și cum ceva stricat din mine ar putea fi pus la loc. Dar nu cred că ceva este defect, și de fapt asta este toată ideea: nu e nimic acolo, ca să fie defect. Nu poți repara ceva ce nu există. Interiorul meu este pustiu, cu excepția limaxului negru și a unei găuri negre, acolo unde ar fi trebuit să-mi fie inima. Ceea ce majoritatea oamenilor nu pricep, totuși, este că pustietatea aduce cu sine și o greutate. Poți simți apăsarea, greutatea, deși nu e nimic acolo, înăuntru."

   Am ales să încep recenzia de astăzi cu unul din citatele cele mai semnificative găsite de mine în această carte, iar dacă nu v-ați dat deja seama din titlu și din cuvintele de mai sus, în prim plan se află o carte ce abordează două teme ceva mai delicate depresia și sinuciderea. După cum bine știți, cel puți unii dintre voi, acum 2 luni am început un proiect intitulat #AlegeSăTrăiești în care vorbesc despre cărțile ce abordează teme precum cele menționate mai sus. Totuși eu încerc să duc discuțiile ceva mai departe decât sfera de cupridere a cărții în cauză, tocmai pentru că încerc să transmit un mesaj persoanelor care au nevoie. Poate cuvintele mele de aici, care pentru unii sunt banale, pe cineva ar putea ajuta chiar și într-o mică măsură. 
  Acum revenind la citatul de mai sus...cred că toată lumea s-a simțit măcar odată gol pe interior, din diferite motive, dar nu toată lumea știe cum e să te simți așa zi de zi, să ai nevoie de ajutor, dar totodată să ai senzația că nu mai e nimic de reparat la tine, că ești menit să te simți mereu așa, ei bine pentru cine nu știe acesta este unul din simptomele depresiei. 
  "Inima mea și alte găuri negre" de Jasmine Warga este o carte care ne prezintă imaginea unei tinere ce se află în depresie și care la un moment dat nu mai suportă aceste stări și se gândește că moartea ar putea fi singura soluție -iar aici intervin eu puțin, ca și persoană care am suferit de depresie timp de 2 ani, vă spun că moartea nu e soluție și că această boală psihică poate fi învinsă/depășită-.
  Acum că am dezbătut puțin așa că pentru început, ar cam fi cazul să trecem și la recenzia cărții.
An aparitie: 2017
Editie: Necartonata
Editura: HERG BENET
Nr. pagini: 325
Traducator: Cristina Nemerovski

   Romanul ne-o prezintă pe Aysel, o adolescentă de șaisprezece ani pasionată de fizică și de a-și planifica sinuciderea. Cu ani în urmă tată ei a comis o crimă ce a zguduit orașul, și deși timpul a trecut, iar criminalul a fost pedepsit, colegii de clasă și propria mamă o vă pe Aysel ca fiind un viitor răufăcător.
  Acum Aysel este gata să renunțe la viață, ea înseși temându-se că ar putea fi ca tatăl său, dar există o singură problemă...nu este sigură că ar avea curajul să își pună capăt zilelor. 
  Astfel prin intermediul unui site dubios cu o secțiune intitulată Parteneri pentru Sinucidere, Aysel îl întâlnește pe Roman, un baiat ce își dorește moartea convins că a făcut o greșeală de neiertat. 
  Singurul lucru în comun al celor doi este dorința de a părăsi odată lumea, dar în timp ce planul lor prinde contur, iar zilele trec, Aysel nu mai este la fel de sigură ca la început. 
  În cele din urmă, ea se află între dorința de a muri și încercarea de al convinge pe Roman să trăiescă, să își descopere energia potențială împreună, dar el s-ar putea să nu fie așa ușor de convins.
"Nu mai e persoana cu care vreau să mor: e persoana alături de care vreau să trăiesc."

  Da, da, după cu v-ați dat seama este o carte cu happy end, era și de așteptat, dar totuși este foarte de profundă, te face să simți golurile interioare ale protagoniștilor, în ciuda faptului că finalul este previzibil cum am spus.
   Aysel, un nume de origine turcă, purtat de o fată împătimită a fizici pentru care tot ceea ce o înconjoarcă reprezintă o energie potențială. 
  Sună puțin complicat și poate că așa și este pentru că în această carte vei vedea suficiete nume ale unor oameni de științe sau teoremele dezbătute de aceștia, dar tocmai asta face aceasta carte să fie mai profundă, o descoperi pe această tânără cu tot cu necazurile ei cât și cu pasiunile sale. 
  Eu am ajuns să o vizualizez în fața mea pe Aysel și să simt odată cu ea durerea, teama și confuzia, să îmi imaginez cum aș fi eu cea înghițită de o gaură neagră a depresiei, lucru care totuși mie nu îmi este străin. 
"Uneori, mă întreb dacă inima mea e ca o gaură neagră -  atât de densă încât nu este niciun pic de loc pentru lumină, dar asta nu înseamnă că nu mă poate absorbi complet înăuntru."
   Ca majoritatea persoanelor ce suferă de această tulburare psihică, Aysel își dorește să renunțe mult prea ușor, fără o luptă concretă, fără prea multe încercări de a ieși la suprafață și fără a cere vreun ajutor. 
"Depresia este ca o greutate care te apasă și de care nu poți scăpa orice ai face."
  Vorbele de mai sus îi aparțin protagonistei noastre și sunt total greșite. 
Da, depresia este o greutate, și da ai senzația că nu mai poți scăpa, dar nu poți fi sigur că așa este. Luând decizia ei, de a renunța la viață, la a lupta, că până la urmă o poți considera o luptă, nu rezolvi nimic. O persoană ce se află într-o astfel de situație are nevoie de ajutăr de la oamenii din jurul său, are nevoie de persoane înțelegătoare și de susținere, dar dacă nu ceri acest ajutor, precum a făcut Aysel, atunci cum să speri să fii bine? Închizându-te în tine și așteptând momentul în care vei termina socotelile cu viața, nu arată decât că ai ales să fii o persoană slabă, să renunți pur si simplu.
"Pentru că să simți lucruri înseamnă să știi că ești în viață."
  
  Dacă Aysel a descoperit într-un final că poate viața merită trăită și că ea nu este la fel ca și tatăl ei, pentru Roman lucrurile par ceva mai complicate. 
  El nu are nici o fărâmă de îndoială asupra gestului pe care vrea să îl facă, ci pur și simplu își dorește să moară. 
   Convingerea lui Aysel de la început mi s-a părut oarecum abruptă încă de atunci, dar în cazul lui Roman am văzut doar o hotărâre oarbă însoțită de o vină care nici măcar nu era a lui.
"Poți simți apăsarea, greutatea, deși nu e nimic acolo, înăuntru."

  Știți vorba aia, că iubirea schimbă tot, cred că era și o melodie care se numea așa :)) , în fine. Ideea e că și în situația de față sentimentul că există cineva pentru care merită să fii fericit, învârte puțin macazurile de la dorința de moarte, la încercarea de a se repara unul pe altul,sau cel puțin așa este în viziunea lui Aysel.
"-Să te văd atât de fericită când vorbești despre știință. Mă face și pe mine fericit, iar asta e derutant."
  Pe tot parcursul acestei cărți am simțit toată durerea lui Aysel și Roman, și deși motivele amândurora poate că nu sunt întratât de substanțiale ca să trimită la acest gest, eu totuși i-am înțeles. Nu spun că alegerea lor ar fi fost cea corectă, nu, nici pe departe, dar sunt capabilă să înțeleg motivele lor, iar asta reprezintă uneori o problemă în viața reală. 
   Majoritatea oamenilor nu sunt capabili să înțeleagă termenul de depresie, ce este ea, cum acționează, mulți cred că dacă ești trist o perioadă de timp, gata ai depresie, dar nu este așa. O simplă căutare pe google vă poate informa că depresia este o boală psihică care nu acționează doar prin tristețea constantă, acest aspect este unul din multe ce descriu depresia.
  E oarecum trist că mulți se auto proclamă ca având depresiei, iar cei care au cu adevărat sunt ignorați sau criticați, când ei ar avea nevoie de ajutor. Chiar și 10 minute în care să stai de vorbă cu o astfel de persoană ar putea să îi fie de mare folos.
   Cât despre sinucidere, mă repet precum în primul articol din cadrul acestui proiect, nu ar fi mai ușor să vobești câteva minute cu un om și să încerci să îi spui o încurajare,  ceva, orice, decât să îl judeci mai apoi după ce ai aflat că si-a pus capăt vieții? 
  Subiectele sunt delicate, iar eu aș avea multe de spus, totuși voi lăsa și pentru viitoarele articole, acum hai să revenim la carte.

   Mi-am dorit-o extrem de mult, iar când am pus mâna pe ea, practic am devorat-o. M-am transpus în pielea lui Aysel și am trăit odată cu ea. Aș fi vrut chiar eu să o ajut dacă mi-ar fi fost cu putință, și pe Roman de asemenea. Este un roman profund, în care am găsit nenumărate citate și mesaje care transmit mai mult decât aș putea eu să explic aici. Deși avem parte de un happy end,până la ultimele 20 de pagini mi-a fost teamă că nu va fi deloc așa. Stilul autoarei este unul direct, totul pe față, ceea ce mi-a plăcut foarte mult....mai pe scurt, cred că v-ați dat și voi seama deja că a fost o carte bună care mie mi-a plăcut la nebunie, cu un subiect ce m-a captivat și care a fost bine scris, ce pot să mai spun deja când totul este evident?
 -Alte citate/secvențe-
"Ceva înăuntrul meu este greșit. Urât. Întunecat. Gol. De mine sunt speriată, dezamăgită, dezgustată."
"Însă chestia e că și cuvintele pot răni. Pot răni mult mai rău decât o fac bețele și pietrele."
"Dar ce contează în final e care sunt lucrurile i persoanele de care ne pasă."

  De la mine cartea Inima mea și alte găuri negre de Jasmine Warga apărută la editura Herg Benet a primit 5 steluțe și chiar vă recomand să o lecturați.

Comentarii

2019 Reading Challenge

2019 Reading Challenge
Daniela has read 0 books toward her goal of 30 books.
hide

Instagram

Goodreads