5 lucruri despre mine / About me / Five Things

   M-am întors astăzi cu un articol ceva mai personal, sau nu neampărat. E cam greu de explicat faptul că fac o postare în care o să vă spun 5 lucruri despre mine care sunt ceva mai personale, dar totuși nu foarte ieșite din comun. Nu de alta, dar afară plouă cu găleata și am zis și eu să nu stau chiar degeaba.

  1. Coffee. I need coffee.
  Cred că asta spune deja cam tot nu? Cine mă cunoaște personal sau mă urmărește pe Instagram știe cât de obsedată sunt eu de cafea și cappuccino. Practic la mine nu există nici măcar o zi fără să pun un pic de cofeină în gură. Dacă nu beau dimineața o cană cu una din cele două delicatese menționate mai sus, nu sunt om în ziua respectivă. Creierul se oprește din lucru și cel mai probabil voi fi irascibilă. Deci nu cred că ai vrea să vorbești cu mine în una din zilele fără cofeină. 
Deși am încercat de nenumărate ori să mă las definitiv de cafea, faza nu a ținun mai mult de 3 luni. 
 
 2. Port ochelari de 17 ani.
  Da eu am 18 ani, iar ochelarii fac parte din mine de aproape de când mă știu și alături de ei voi fi tot restul vieții mele. Sună puțin cam trist modul cum am formulat enunțul anterior, dar așa este. Dioptriile mele sunt mult prea mari pentru a se mai rezolva situația. Totuși nu mă afectează cu nimic. M-am obișnuit atât de mult cu mine purtând ochelari încât cred că mi-ar fi foarte ciudat să mă trezesc într-o zi fără ei.

  3. Nu am ieșit niciodată din țară.
  Da...nu am vizitat nici o altă țară din lumea și mă oftic groaznic pentru că îmi doresc atât de mult să ajung în Anglia și în SUA. Dar viața nu s-a sfârșit și nu mă las eu până nu vizitez ceva de pe pământul acesta.

  4. Nu am fost la grădiniță mai mult de 2 zile.
  Știu că sună puțin ciudat, dar e adevărat. Am fost 2 zile amărâte la gradiniță, nu îmi plăcea edicatoarea și nici cu ceilalți copii nu mă înțelegeam, pentru că nu voiam să împart jucăriile și cu ei, așa că i-am spus mamei că nu mai vreau să merg. (prin spus mă refer la faptul că am început să plâng acasă și să țip că nu vreau să mai merg :)) da ce copil bun am fost). Și uite așa eu am mai stat 3 ani acasă în timp ce alți copii mergeau la grădiniță. 

  5. Când eram mică uram să citesc.
  Contrar situației de acum, când mi-aș dori să am sute de cărți și să stau cu nasul în ele 24/24, când eram prin clasele mici aș fi fost în stare să dau pe foc cărțile doar ca să nu mă mai pună părinții să citesc. 

   Sper că vi s-a părut simpatic acest articol ceva mai "altfel". Încerc să lărgesc orizonturile blogului din ce în ce mai mult. Vă pup^^


Comentarii

  1. Hihihi! Și eu țin minte că nu mă învățam cu grădinița!! M-au plimbat pe la 2 grădinițe, și tot plângeam când pleca mama. Nu știu cum m-am acomodat până la urmă, dar la început am plâns mult de tot. :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu nu am vrut să mai merg :)) acasă la desene animate a fost mai bine

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

2019 Reading Challenge

2019 Reading Challenge
Daniela has read 0 books toward her goal of 30 books.
hide

Goodreads

Instagram