Recenzie "Vocea lui Archer" de Mia Sheridan / Books

 Am revenit astăzi cu o nouă recenzie la o carte ce a reușit să intre în topul celor mai bune lecturi ale anului, deci probabil vă dați seama cât de mult mi-a plăcut și că voi avea doar cuvinte de laudă la adresa acestei cărți.
  După cum observați și din titlu, romanul în cauză este "Vocea lui Archer" scris de Mia Sheridan. Cartea a apărut anul acesta la editura...tobele vă rog...Epica normal, pentru că ador editura și pentru că majoritatea cărților de la ei îmi plac și pentru că asta a fost atât de genială și atât de pe genul meu. Am avut așteptări foarte mari de la cartea asta și nu s-a coborât nici măcar o propoziție sub ele.
  Bla bla bla...hai să nu mai lungim introducerea și să trecem la recenzie.


Produs publicat în 2017 de Epica
Data apariției: Iunie 2017
Tip copertă: Brosata

  Cartea fiind din două perspective, aici putem spune concret că avem doi protagoniști pe care îi cunoaștem atât din gândurile proprii cât și din viziunea unuia pentru celălalt.
  
  Vocea lui Archer este despre întâlnirea dintre o fată ce a vrut să evadeze din amintirea celei mai terifiante nopți din viață și a unui bărbat care prin iubire găsește însfârșit cheia vindecării și a libertății.
   "[...] de câte ori este furtună, mă voi gândi la tine, la nimic altceva în afară de tine."

  Bree Prescot este o fată pentru care ultimele câteva luni nu au fost deloc ușoare. O seară obișnuită s-a transformat într-o scenă a crimei. Un hoț sub influența drogurilor și un pistol au fost suficente pentru ai răpi lui Bree tatăl, singurul părinte pe care îl mai avea. Acum trăiește cu amintirea acelei nopți și cu vina că nu l-a putut salva. 
  Într-o încercare de evadare, Bree se mută pentru o perioadă nedeterminată într-o mică localitate de provincie, sperând că așa își va găsi liniștea și va putea lăsa acea noapte în trecut.
  Mi-a plăcut de Bree încă din primele pagini, este o fată inteligentă cu o inimă mare ce speră să treacă peste o traumă ce i-a distrus inima. Pentru ea fiecare dimineață este la fel: sunetul pistolului descărcat și imaginea corpului neînsuflețit. 
  Evadarea lui Bree din trecut este prezentul, un prezent lipsit de glas, dar care îi aduce alinare.
"Presupun că ne-am descurcat fiecare în felul nostru: durere și tămăduire, sentimente binecunoscute celor care le-au trăit."

  Archer Hale este un tânăr care nu doar că și-a pierdut părinții în urma unui accident, dar a rămas și cu o rană ce nu mai are vindecare... acesta și-a pierdut vocea. 
  Un om singuratic și misterios, care pentru localnici este aproape invizibil, dar nu și pentru Bree. 
  Deși cei doi nu pot comunica prin cuvinte, inimile lor țin adevărate discursuri când sunt unul lângă altul. 
"Comunicăm mii de cuvinte, fără să rostim niciunul."
  Suferința fiecăruia se tămăduiește prin iubire, iar pentru Archer, Bree este vocea și vindecarea lui.
"-Vreau să pot să te iubesc mai mult decât îmi este teamă că te pierd, și nu știu cum să fac asta."
  În primul rând, cartea asta te învață că iubirea adevărată este mai presus de "defectele" fiecăruia, sau cel puțin asta am simțit eu că a vrut să transmită scriitoarea. 
  Inițial eu nu am citit sinopsisul cărții, astfel că m-a cam luat prin surprindere faptul că noi chiar avem de-a face cu un personaj lipsit de glas. Cred totuși că asta a făcut-o să fie și mai profundă și să mă cucerească pe mine iremediabil. 
  În al doilea rând, nu recomand această carte tinerilor mai mici de 14 ani sub nici o formă deoarece conține secvențe "erotice" , aș zice eu, destul de detaliate ce nu ar trebui citit de categoriile mai mici de tineri. (bat pariu că acum v-am făcut și mai curioși...ofof ce copii răi, doar la prostioare vă este gândul)

  "Vocea lui Archer" este o poveste de dragoste ceva mai diferită, cu personaje bine conturate, cu detalii ce te fac să nu mai vrei să o lași din mână și de asemenea cu un final mai mult decât superb, dar pe care vă las pe voi să îl descoperiți. ;)
Cum am spus și la început, o carte minunată de care eu m-am îndragostit. 

  -Alte citate/secvențe-
"Poate că, atunci când vine vorba despre durere și despre cum se învinovățește fiecare, lucrurile nu pot fi privite în bine sau rău, alb și negru, ci în nenumărate nuanțe de gri."
"-Te iubesc atât de mult încât mă doare.
Și, întradevăr arăta de parcă se lupta cu o durere. [...]
-Nu trebuie să doară.
-Totuși, doare. Doare pentru că îmi este frică să te iubesc."
"Ai voie să îți fie dor de el, dar te rog să nu încetezi să trăiești."

 De la mine "Vocea lui Archer" de Mia Sheridan apărută la editura Epica a primit 5 steluțe!

Comentarii

2019 Reading Challenge

2019 Reading Challenge
Daniela has read 0 books toward her goal of 30 books.
hide

Instagram

Goodreads